— Când am venit în New York, nu aveam nimic. Dar am lucrat din greu și am economisit fiecare bănuț pe care l-am putut economisi în primii zece ani ai afacerii mele. Iar aici i-am păstrat.
Chicoti.
— Giorgio m-a susținut, așa că am păstrat bani albi pentru zile negre. Nu știi niciodată. Se uită într-o parte preț de un moment. Îmi 366
- ELLA CAREY -
pare rău că Tom ți-a luat locul de muncă. Sunt singură că ți-ai dat seama că nu am fost de părere că Giorgio a avut dreptate. Indiferent de cât de supărat a fost în privința acestei hotărâri pe care a zis că a trebuit să o ia, i-am spus că eu nu eram de acord cu el.
Dădu dezaprobator din cap și țâțâi.
Lily reuși să încuviințeze din cap. Nu avu încredere în ea însăși ca să poată vorbi.
Vianne se uită la ea.
— Sunt o femeie de afaceri. Iar tu, Lily, ești un bucătar talentat.
Știm amândouă că ai putea gestiona un restaurant și cu ochii închiși.
Însă nu va fi ușor, draga mea.
Lily își încrucișă mâinile în poală și și le frământă.
Vianne scoase un lanț din decolteu. Apoi o cheie.
— Aha! exclamă ea.
Cu un gest măreț de reverență, Vianne roti cheia în încuietoare și săltă capacul. Înăuntru erau grămezi peste grămezi de bancnote noi, neîndoite.
— Oh, vai de mine, șopti Lily.
Vianne vorbi clar, accentuat.
— Lily, începu ea. Cu banii aceștia, vei putea înființa ceva care să
concureze cu Valentino’s. Se uită la Lily cu ochi limpezi. O oarecare concurență? Nu le va face nici un rău soțului meu și… lui Tom al tău.
De fapt, aș spune că și-o merită.
Lily își acoperi gura cu mâna.
— Ești sigură?
Vianne dădu din umeri.
— Ești cea mai sârguincioasă și inteligentă fată pe care o cunosc.
Te poți ocupa de un restaurant, Lily. Fii propriul tău bucătar-șef.
— Nu știu cum să-ți mulțumesc.
Lily nu se putu mișca nici măcar un centimetru. Era atât de copleșită de emoție. Pur și simplu stătea acolo, cu mâinile împreunate în poală. Și, în același timp, realiză ceva. În sfârșit, făcuse 367
- O VIAȚĂ SECRETĂ -
ceva complet pe cont propriu, în propriile condiții. Și înțelese că asta era tot ceea ce conta. De asta avusese nevoie. Încrederea în ea însăși era ceea ce avea să o ajute să reușească.
— Îți voi da banii aceștia, iar tu poți începe să cauți spații, menționă Vianne.
Lily apăsă masa cu mâinile.
— Vianne, nu știu cum să-ți mulțumesc.
— Poți să o faci, zise Vianne. Lily își înclină capul într-o parte. Le voi aduna pe toate. Pe toate. Martina, Ellen, Meg, Rosa și Agnes.
Fața lui Vianne se lumină cu un zâmbet superb.
Lily se întinse și ținu mâna lui Vianne.
— Renunțasem. Am crezut că sunt complet singură. Acum, îmi dau seama că nu e așa. Vianne se aplecă în față și coborî tonul vocii.
— Lily? Hai să-ți spun ceva. Ca de la o femeie la alta. Nu renunța niciodată.
368
- ELLA CAREY -
EPILOG
