Pentru următoarele două luni, erau deja rezervați la capacitate maximă.
Lily stătu deoparte preț de o clipă, încrucișându-și brațele în jurul mijlocului, până când o cuprinse o tristețe nespusă. Se strecură în biroul ei. După ce intră, se așeză la birou, adunându-și puterile și amintindu-și că trebuie să fie recunoscătoare pentru tot ceea ce avea.
— Hei.
Lily privi în sus. Își împinse scaunul și se deplasă în partea cealaltă
a camerei, către femeia care stătea acolo.
— Bună, șopti Gia. Am văzut când ai dispărut singură aici. Te simți bine?
Lily își îmbrățișă draga prietenă.
— Nu știu, spuse ea, dându-se înapoi și bătându-se ușor pe piept, cu pumnul relaxat. Cred că sunt fericită.
Ochii căprui ai Giei se umplură de căldură.
— Lily, și eu, și Natalia suntem încântate pentru tine. A venit cu mine azi la deschidere și știu că nu ar fi ratat-o pentru nimic în lume, acum că s-a întors cu bine din război. Și… altcineva a insistat să se 371
- O VIAȚĂ SECRETĂ -
numere printre cei din mulțimea care te adoră. Voi lăsa pe acel altcineva în biroul tău. Voi închide ușa și mi-ar plăcea să-l asculți.
Lily își deschise și-și închise gura, însă, înainte de a putea spune ceva, Gia dispăruse. Ușa se închise cu un zgomot blând, iar în fața ei îl văzu pe Tom.
— Lily, spuse el în timp ce-și ținea emoționat pălăria, iar ochii îi cercetau pe ai ei.
Lily făcu un pas în spate.
— Uită-te la tine… șopti ea, uimită de bărbatul chipeș, bine clădit care îi domina biroul.
Nu semăna deloc cu copia lui slabă pe care o întâlnise ultima oară
când îl văzuse, cu câteva luni mai devreme. Fața lui era bronzată, iar ochii verzi îi erau delicios de luminați. Se tunsese, iar umerii îi erau mai largi decât își amintea ea.
Și purta o pereche de blugi noi.
Se sprijini cu mâinile de biroul ei, absorbind-o. Apoi, expresia lui se îndulci.
— Vreau să-ți spun câteva lucruri.
Lily se retrase.
— Tom…
Însă, în spatele ei, tonul vocii lui sună grav și hotărât.
— Vreau să te întorci la petrecerea ta. Slavă Domnului, o meriți.
Însă nu puteam să las să treacă ziua asta fără să-ți spun cât de rău îmi pare pentru ceea ce s-a întâmplat după război.
— Te rog. Nu acum.
— Te rog să mă asculți. În vocea lui simți o energie nouă, iar Lily se prinse de spătarul scaunului ei. Am demisionat din funcția de master chef de la Valentino’s.
Ea trase aer în piept.
— Am rămas doar ca să-i ajut să găsească și să instruiască noul bucătar responsabil.
Lily se întoarse cu fața de la el.
372
- ELLA CAREY -
— După război, nu puteam gândi. Voiam să revin la normalitate, însă nu am recunoscut faptul că asta te-ar fi costat pe tine visurile tale. Giorgio nu a vrut niciodată cu adevărat să te concedieze. Pur și simplu a crezut că nu are de ales. Însă de îndată ce m-am simțit din nou bine, i-am spus că a avut de ales, că ar fi putut să acționeze pe cont propriu, nu să se ia după restul lumii, nu să facă tot ceea ce făceau toți ceilalți patroni de restaurante. Înțelege lucrul ăsta acum și știu că-i pare rău pentru cum a acționat. În timp, va vorbi cu tine despre asta.
Lily se uită în podea.
Vocea lui Tom era hotărâtă.
— Și mai e ceva. Am învățat cât de important este să fac și eu propriile mele alegeri.
Bătăile inimii lui Lily se accelerară.
— Cara, continuă el. Am cumpărat Albertina’s. Pentru mine, este o ocazie să gătesc mâncarea siciliană care-mi place atât de mult. Lino deschide un alt magazin alimentar. Și mi-a vândut toată clădirea din Bleecker Street. Am luat un împrumut de le el și i-l voi rambursa cât de repede posibil, cu profiturile din afacere.
Fruntea lui Lily se încreți.
