Lily
După trei luni
Lily își conduse echipa prin restaurantul ei nou-nouț, cu lumânări care licăreau pe mese și un stol de ospătari recent angajați care zumzăiau pe acolo. Toți se opriră atunci când le văzură pe Lily, Martina, Rosa, Meg, Ellen și Agnes mergând spre ușa de la intrare.
Iar lângă ele, râzând de parcă le-ar fi cunoscut pe celelalte femei dintotdeauna, mergea cu pași mari Emmeline, fosta fată în casă a lui Josie. Se bucura de ocazia pe care i-o dăduse Lily de a avansa în ierarhia bucătăriei.
Lily ținu deschisă ușa de sticlă pentru echipa ei loială de femei, zâmbind fiecăreia în parte pe măsură ce ieșeau în lumina soarelui primăvăratic.
Dincolo de funda roșie care traversa trotuarul era adunată o mulțime. Vianne Conti aștepta cu o pereche de foarfece supradimensionate.
Oaspeții nerăbdători ai restaurantului aflat în prima lui zi și trecătorii tăcură în momentul în care Vianne ridică o mână.
— Doamnelor și domnilor, spuse ea.
Lily examină mulțimea. Îl zări pe Nathaniel care stătea acolo însoțit de o fată drăguță îmbrăcată într-o rochie roz, iar el îi făcu cu ochiul, în timp ce săruta degetele fetei. Ea scutură din cap și îi zâmbi la rândul ei.
Vianne își drese glasul și merse către microfon.
— Cu foarte mare plăcere vă urez bine ați venit la deschiderea acestui restaurant nou care va fi condus de Lily Rose, o femeie care nu este doar un bucătar extraordinar, care nu doar că înțelege pe deplin cum se coordonează un restaurant și care a depus eforturi foarte mari pentru a face asta într-o lume condusă de bărbați, ci care 369
- O VIAȚĂ SECRETĂ -
are și o loialitate excepțională și un suflet mare. A ajutat restaurantul soțului meu, Valentino’s, să prospere pe durata războiului și să iasă
din perioada aceea înfloritor și mai puternic ca niciodată.
Mulțimea ovaționă, iar Lily simți că-i ardeau obrajii.
— Doamnelor și domnilor, bine ați venit la Josephine’s!
Mulțimea își strigă aprecierea și, cu o înfloritură demnă de însăși Katherine Carter, Vianne tăie funda roșie în două, lăsând-o să zboare în vânt.
Lily își băgă mâna în spațiul format de cotul lui Vianne.
Vianne se aplecă să-i șoptească ceva lui Lily.
— Hai să-ți mai spun ceva.
Lily ridică o sprânceană.
— Ce ar mai putea fi?
— Ți-am obținut o funcție ca reprezentant al Asociației Naționale a Restaurantelor. Ne dorim să încerci să faci lucrurile mai bune pentru ca femeile să poată câștiga capital pentru restaurante.
Lily își șterse o lacrimă de pe obraz. Cu coada ochiului, își văzu tatăl în rândul din față, în mulțime. Îi zâmbi, iar el îi trimise un sărut.
— Sunt enorm de mândră de ea. Enorm.
Lily auzi sunetul distinct al vocii Victoriei, acoperind restul taifasului.
Lily își ridică sprâncenele către cer.
— Ce este asta, chérie?
Vianne arătă către mica fotografie înrămată pe care Lily o ținea în mână, o fotografie cu Josie care lucra în anii 1890. Încet, o întoarse cu fața în sus, să i-o arate lui Vianne.
— Oh, chérie, spuse ea. Tu ești acolo?
Lily își trecu un deget peste cadrul din argint.
— Nu sunt eu, este bunica mea. A lucrat ca garderobier la Valentino’s, însă eu nu am știut niciodată. Iar fotografia va merge direct în anticamera noului restaurant, spuse ea.
370
- ELLA CAREY -
Iar în fiecare noapte, Lily avea să meargă acasă la casa lui Josie, care devenise casa lui Lily. Bunica îi lăsase totul lui Lily, prin testament. Lily se mutase în casa care-i fusese cea mai dragă toată
viața, iar în vremea aceasta organiză și restaurantul și-și promise că
va avea grijă de ea așa cum avusese și Josie și că o va umple de râset și fericire, atât cât va putea.
Vianne deschise cu o împingere ușa solidă de la intrarea restaurantului Josephine’s de sub indicatorul curbat și o ținu larg deschisă.
— Bine ai venit! o întâmpină pe Lily.
Lily o trase aproape pe Vianne și o îmbrățișă, până când amândouă fură înghițite de mulțimile de oameni care intrară. Noii ospătari ai lui Lily conduseră la mese invitații care aveau rezervări pentru ziua deschiderii, în timp ce șeful de sală făcea programări.
