Noul sous-chef le lătră niște instrucțiuni, urlând ceva despre starea posturilor bucătarilor, mormăind în barbă despre aprovizionările întârziate și meniurile migăloase și ospătarii care nu ar fi știut ce era crema de pantofi chiar dacă le-ar fi băgat-o sub nas.
După ce ieși din bucătărie, Lily nici măcar nu se obosi să-și șteargă
lacrimile care i se revărsau liber pe obraji.
Urcă apăsat scările, în liniște, și merse direct către ușă. În timp ce ieșea afară, în după-amiaza newyorkeză, zări o figură superbă, o persoană inconfundabilă, elegantă, care se grăbea pe Park Avenue în fața ei. Era bine îmbrăcată, într-un costum splendid croit, cu tocuri ușor mai joase din respect pentru restricțiile de război continue, tocuri care se auzeau pe pavaj și o linie grăitoare desenată în spatele gambele.
Vianne. O femeie de afaceri de succes, hotărâtă, care nu se dăduse bătută, care construise totul de una singură și care rămăsese căsătorită cu bărbatul pe care-l iubea.
În ciuda tuturor lucrurilor, în ciuda senzației de greutate care-i zăbovea ca o piatră pe piept, Lily nu se putu abține să nu o urmărească pe femeie, pe Park Avenue. Când Vianne intră în buticul ei, câteva cvartale mai jos pe bulevard, Lily intră imediat după ea și se avântă în elegantul salon de la etajul întâi. Câteva asistente ajutau 364
- ELLA CAREY -
clientele, femei în ținute incredibil de frumoase, toate create de Vianne.
Însă ea nu voia să o piardă din vedere pe Vianne. Urca pe o scară
din spatele buticului. Ignorând protestele angajatelor, Lily merse direct după ea, oprindu-se doar ca să-și tragă răsuflarea la capătul scărilor. Se afla într-o galerie largă, în care erau afișate creații încă și mai uluitoare. Manechinele erau îmbrăcate în rochii de seară în modelele cele mai rafinate pe care le văzuse Lily vreodată.
— Vianne, grăi ea.
Vocea ea se opri într-un punct, nu într-o întrebare.
Trebuia să vorbească cu femeia. Trebuia să știe că cineva era de acord că fusese greșită concedierea celor șase femei bucătar.
Femeia mai în vârstă se întoarse, iar expresia ei se adună într-o încruntare.
— Lily? Cum de ești aici, draga mea? Intră. Intră în biroul meu.
Cu inima bătându-i mai tare decât o făcuse vreodată, Lily o urmă
pe Vianne în biroul ei, unde fereastra dădea spre priveliștea Park Avenue, întins în fața lor. Vianne reușise. Ea de ce nu ar putea-o face?
— Te rog să iei loc, Lily, spuse Vianne, în timp ce ochii ei albaștri îi cercetau pe ai lui Lily.
Lily se așeză în fața biroului de nuc al lui Vianne. Pe el erau împrăștiate creații. Lily își închise ochii și-și aminti de toate rețetele pe care încă nu le preparase. De faptul că bunica ei nu avusese niciodată șansa asta. Și de faptul că ea, Lily, avea ceea ce era necesar pentru a reuși.
— Vianne.
Susținu privirea femeii și se simți de parcă i-ar fi vorbit Josie. Se simți de parcă Josie îi dădea ghes. O văzu, splendidă într-un caftan, că-i spunea: „Ei bine, ai ajuns aici. Ce ai de gând să faci în privința asta?”
Lily stătu dreaptă pe scaunul ei; ideea care i se alcătuise în minte în timp ce mersese pe stradă se închegă complet.
365
- O VIAȚĂ SECRETĂ -
— Vreau să fac ceea ce faci tu, îi mărturisi lui Vianne. Vreau propria mea afacere, ca să pot lua propriile decizii, să-mi angajez și să-mi concediez propriii angajați, să coordonez totul pe cont propriu.
Sunt pregătită. Știu asta și vreau să am propriul restaurant, însă nu pot obține un împrumut bancar pentru asta. Tata nu-mi va împrumuta bani. Îmi poți spune de unde pot obține susținere? Îmi poți spune ce pot să fac pentru a-mi realiza visul?
Vianne își încrucișă brațele preț de o clipă și o privi.
Lily strânse din buze și așteptă.
— Ești sigură?
Lily dădu din cap a aprobare.
— Oh, da.
Vianne oftă, pentru o secundă pe fața ei trecură câteva emoții, iar apoi își încrucișă mâinile pe birou.
— Văd atât de multă luptă în tine, Lily. Atât din mine, pe când eram mai tânără. Știi, nici pentru mine nu a fost mai ușor.
— Totuși, ai reușit. Și vreau și eu să reușesc.
Vianne întinse o mână peste a lui Lily.
Lily se uită la fața frumoasei femei.
După câteva momente însă, Vianne ridică un deget. Se săltă în picioare, împinse un panou din perete și scoase o cutie de metal. Lily stătu dreaptă. Își trase scaunul mai aproape de biroul lui Vianne.
— Nu-mi pot imagina un rezultat mai bun pentru asta, șopti Vianne.
Lily se încruntă când privi cutia.
Vianne luă loc din nou.
