Înainte de a-și da seama ce făcea, Lily se scuză și, ținând capul plecat, înotă prin grupurile ticsite, vorbărețe. Afară, își sprijini brațele de balustrada din piatră, arcuindu-și spatele și uitându-se în sus la cer, înainte de a privi în jos la cărările circulare cu pietriș, umbrite, tivite cu straturi de flori, trandafiri și lavandă care încercuiau o peluză amplă, de un verde luxuriant, pe care iarba fusese tunsă
recent și lăsată meticulos în benzi de un verde mai închis și de unul mai deschis. În jurul marginii peluzei, cu crengile deasupra aleilor, măreți arbori englezești, unii dintre ei veșnic verzi, își întindeau ramurile lucioase și umbreau din plin banchetele de piatră presărate de-a lungul cărărilor, iar în fața terasei, o fântână de marmură, 74
- ELLA CAREY -
decorată cu pești și cochilii și alte creaturi marine și nimfe, juca în adierea rece de toamnă.
Lily îndepărtă pantofii incredibil de strâmți pe care mama ei insistase ca ea să-i poarte, simțind pișcături nemaipomenite în degete, în vreme ce călcâiele deveniseră deja roșii și dureroase.
— Te-am pierdut.
Lily își închise ochii.
Nathaniel veni și se așeză lângă ea.
— Draga mea. Toți acești oameni. Și nici o șansă să petrec timp doar cu tine.
Lily lăsă umbra unui zâmbet să-i traverseze fața, însă nu se întoarse să se uite la el. Nu putu suporta să-i vadă expresia de adorație pe care știa că avea să o descopere pe fața lui. Nu era corect.
Știa asta.
Pentru că în ultima vreme, după acea ceartă oribilă, înfiorătoare cu mama ei, în casa bietei, iubitei Josie, se gândise la următorul lucru.
Ceea ce făcea mama ei era crud nu doar față de Lily, ci și față de Nathaniel. Merita să fie iubit. Și-ar fi dorit ca Victoria să nu fi condiționat locul de muncă al lui Lily la Valentino’s de un consimțământ de a se conforma în privința lui Nathaniel, deoarece situația era atât de teribil de incomodă pentru că el era îndrăgostit de ea. Lily aflase de asta de o vreme și la fel o aflase și mama ei.
Lily își trăise toată viața cu intrigile mamei ei, însă, în loc să se mai relaxeze pe măsură ce Lily crescuse, nu făcuse decât să o țină și mai strâns, până când se simți ca într-o menghină. Iar Victoria avea legături puternice. Nu îndrăznea să testeze dacă le va folosi sau nu.
Însă ar fi putut face în așa fel încât Lily să fie concediată dacă i-ar fi refuzat condițiile. Prietenele ei umpleau buzunarele lui Sidney, iar Giorgio se baza pe Sidney ca secund al lui. Nu, cel mai bine era să
devină atât de apreciată în sectorul restaurantelor încât să nu poată
fi afectată de uneltirile acesteia.
Nathaniel puse o mână pe brațul lui Lily.
75
- O VIAȚĂ SECRETĂ -
— Draga mea, ard de nerăbdare să-ți spun ceva înainte de a pleca.
Mai ales acum…
Ea se uită la fântâna de dedesubt. Un grădinar în vârstă se opri din îngrijirea tufișurilor de trandafiri albi, își înclină capul către Nathaniel și se mută la o distanță de la care nu putea auzi. Lily oftă
greu. De câte ori alergaseră în aceste grădini ea, Nathaniel și prietenii lor din copilărie, toți încântați de terenurile magice, selecte, din mijlocul Manhattanului, în timp ce mamele lor stătuseră chiar pe terasa aceea, băuseră limonadă roz și mâncaseră sendvișuri delicate cu pui, căpșuni și frișcă?
De fapt, îl cunoștea pe Nathaniel de când se știa. Își dăduse seama de cum era el pe când ea avea cam cinci ani. Lily îl putea convinge de orice lucru, iar el accepta, urmându-i ideile pentru jocuri. Nu avea nimic misterios. Nici un farmec. Poate că, în felul ei, chiar îl iubea. Ca pe un frate. Ca pe un prieten din copilărie. Totul era la vedere la el: un tânăr fermecător, bine educat, perfect compatibil cu stilul de viață
care i se pretindea.
Problema era că Lily nu era compatibilă. Și nu avea să fie vreodată.
Lily se uită în sus către el, iar ochii i se domoliră în momentul în care se gândi la lucrurile cu care se va confrunta el.
— Când pleci?
— În trei zile. M-am înrolat pentru instrucție ca ofițer în Georgia.
Se opri, iar expresia feței i se întunecă. Atunci când vorbi, rosti grăbit.
Știi cât de dor îmi va fi de tine. Te rog, draga mea, fă-mă cel mai fericit bărbat din lume înainte de a pleca la război. Căsătorește-te cu mine.
Lily își trecu apăsat o mână prin păr. Îndrăzni să arunce o privire în salon. Candelabrele străluciră, iar o femeie își dădu capul pe spate și râse în apropierea ușii franțuzești deschise. Era ceva extraordinar.
Oamenii ăștia își continuau viața de parcă nu ar fi avut loc un război.
Reveni la Nathaniel. Ochii lui albaștri îi cercetară fața. Cuvintele mamei ei îi răsunară în cap. „Căsătorește-te cu Nathaniel în clipa în 76
- ELLA CAREY -
care se va termina războiul și consideră-te logodită cu el începând de astăzi.”
Lily se întoarse cu spatele la el și-și apăsă mâinile pe balustradă.
— Nathaniel, spuse ea în timp ce privea lung la picăturile de apă
care pluteau de la fântâna din fața ochilor ei. Ne știm de-o viață. Îți respect sentimentele. Însă ele nu sunt reciproce. Iar ultimul lucru pe care-l vreau este să te rănesc. Te consider un prieten de familie. Și atât. Nu poate fi niciodată mai mult.
