Oh, cât de mult își adora Lily bunica. Pe de altă parte, dacă acolo ar fi fost mama ei… Lily încercă să nu râdă.
— Nu mă așteptam să fii aici. Nu aș fi venit niciodată neanunțat, spuse Tom.
Nu se aștepta să fie aici?
— Ei bine, mulțumesc că ai ajutat-o pe buni cu sacoșele de cumpărături, Tom.
Însă se simțea în continuare încremenită, în timp ce ochii îi dansau către buni. Și îi veni o idee. Dacă lui Josie îi plăcea de Tom, atunci exista vreun motiv întemeiat ca ea să nu dea mână liberă atracției pe care o simțea pentru el?
El stătu acolo, cu mâinile în buzunare.
Lily se forță să-și ignore gândurile încântătoare.
— Am aflat, zise Josie, că Tom este cel care prepară excelenții cannoli de la Albertina’s. Minunați. Tocmai îmi spunea despre rețeta din familie transmisă de la o generație la alta.
Josie ridică o farfurie pe care erau rulouri de patiserie umplute cu șarlotă, iar ochii îi străluciră.
— Doamne iartă-mă, de ce ești desculță, draga mea?
Lily ridică oribilii pantofi și-și smulse privirea de la Tom. Se lăsă
atrasă de grozava farfurie albastră cu alb pe care o ținea Josie și care era plină cu produse de patiserie apetisante, decorate cu zahăr pudră, peste umplutura cremoasă dulce cu brânză ricotta.
Josie se relaxă pe scaunul ei, își încrucișă brațele, iar ochii îi luciră.
82
- ELLA CAREY -
— Nu am mâncat nimic de prânz, nici măcar o înghițitură, deși vin de la o reuniune de prânz, se grăbi Lily să spună.
La vederea farfuriei cu cannoli, se zăpăcise.
— Ce? Vrei să spui că familia Carter ia în sfârșit războiul în serios?
Aplică rații oaspeților lor de la petrecerile de prânz?
Mâna lui Lily trecu repede peste masă și apucă o bucată de cannolo.
Lăsă prăjitura dulce să-i zăbovească în gură. Structura crocantă
venea în contrast perfect cu crema moale de ricotta, iar aroma de vanilie era cea corectă. Catifelarea pe care o simți pe limbă era divină.
Lăsă să-i scape un oftat de plăcere. „Oh, Tom chiar se pricepea la gătit.”
— Tom, ții secretă rețeta asta față de restaurant?
Tonul ei era molcom, dar papilele gustative îi erau pline de gustul delicios al bucăților de cannoli.
— Nu știu dacă e suficient de măreață pentru Valentino’s, spuse el, cu ochii îngustați privind-o direct.
Lily se opri cu bucata de cannolo la jumătatea distanței către gură.
— Dar e remarcabilă, îi zâmbi sfioasă.
În replică, Tom îi surâse ștrengărește.
Lily se lăsă să alunece pe un scaun. Tom o privea în continuare.
— Mmm-hmm, zise Josie. Acum înțelegi de ce am vrut să mă ducă
acasă băiatul ăsta. Nu sunt neghioabă, draga mea. Dacă un bărbat chipeș se oferă să-mi ducă cumpărăturile, ei bine, ar fi nepoliticos să-l refuz. În plus, când am auzit că el e cel care face cannoli…
Lily nu se putu abține să nu râdă. Buni era incredibilă!
Tom surâse.
Josie își drese glasul.
— Draga mea, de ce nu-ți etalezi rochia asta în Upper East Side?
Nu cred că lumea se așteaptă să te fâțâi în ea aici, mai jos de Fourteenth Street. Se întoarse către Tom și coborî tonul vocii ca și cum ar fi divulgat ceva ce nu era deja cunoscut de toată familia. Nora 83
- O VIAȚĂ SECRETĂ -
mea consideră că riști să te îmbolnăvești de moarte dacă te deplasezi la sud de Fourteenth Street, Tom.
— Ei bine, la naiba cu asta, pentru că eu ador Greenwich Village, spuse Lily, după ce bucata de cannolo își făcu efectul și îi dădu puteri noi. Luă și a doua bucată. Mai ales de când te-ai mutat aici, buni. Îi aruncă, la rândul ei, o privire jucăușă lui Josie. Știi că am preferat dintotdeauna să te urmez pe tine în locul oricărei alte persoane.