Ea se întoarse.
— Tu. Ești strașnică. Ți-a mai spus cineva asta? întrebă Tom.
Lily se opri, ținând farfuria deasupra chiuvetei. De pe ea se scurseră clăbuci.
87
- O VIAȚĂ SECRETĂ -
— Strașnică? Ei bine, nu știu ce să spun despre asta, Tom Morelli.
Josie se aplecă în față și-și prinse obrajii în palme, ca o fată.
— În rochia asta, să gătești la subsolul unei case, într-o după-amiază de duminică, zise Tom. El îi zâmbi. Îmi va fi dor de… New York, dacă va trebui să merg la război.
Brusc, încăperea se răci.
Lily lăsă farfuria.
— Tom…
— Cara, sunt încă aici pentru că sunt considerat util pe frontul de acasă. Ajut comunitățile locale de italieni să organizeze grădini de legume și fructe și-mi ajut sora și mama, însă cred că voi fi recrutat la un moment dat, iar atunci când se va întâmpla… ei bine, îmi va fi dor și de Valentino’s. Atât de mult…
Lily tresări. Cara. Folosise un termen de afecțiune în italiană. Stătea în picioare, rigidă, incapabilă să se miște, incapabilă să clipească.
Ochii i se intersectară cu ai lui. Crezuse că el nu făcea decât să se amuze cu ea. Însă era oare posibil să simtă ceva mai profund față de ea, așa cum ea începea să simtă față de el?
— Iartă-mă. Nu am avut intenția să fiu prea intim, Lily.
Aruncă o privire rapidă către Josie, în timp ce maxilarul i se încordă.
— Gândul la… război mă tulbură.
Lily se încruntă în timp ce se uita la podea și, chiar în momentul acela, se simți ca și cum Josie se contopise cu fundalul încăperii, iar ea fu atât de conștientă de prezența lui Tom încât i se păru că, dacă
ar fi respirat, s-ar fi putut ca toată bucătăria să dispară.
Își ridică ochii către ai lui.
El făcu un pas mai aproape de ea.
— Înțeleg că mama ta nu este de acord să lucrezi la Valentino’s? E
o problemă cu care nu mi-aș putea imagina că ar trebui să mă
confrunt. Familia înseamnă totul pentru mine.
88
- ELLA CAREY -
Josie rămase tăcută. Afară se stârni o adiere de vânt, iar ușa subsolului pârâi.
Lily oftă.
Tonul vocii lui se transformă într-o șoaptă.
— Nu trebuie să-mi spui nimic din ceea ce nu vrei. Lui Lily i se păru că el aruncase o privire către Josie. Ce ai spune dacă te-aș duce la Albertina’s? Ți-ar plăcea să le cunoști pe mama și pe sora mea, acum că eu mi-am făcut această apariție neașteptată în casa bunicii tale?
Lily își ridică bărbia.
— Ar fi minunat. Mi-ar plăcea să le cunosc, Tom.
— Le vei adora, adăugă Josie. Mama lui Tom este o femeie incredibilă. Frumoasă.
Lily nu îndrăzni să se uite la bunica ei.
— Hai să strângem de aici și să mergem apoi, spuse Tom păstrându-și blândețea expresiei de pe față.
— Iar eu voi merge sus să trag un pui de somn. Josie se ridică, merse către ei, o îmbrățișă pe Lily și ținu mâna lui Tom preț de un moment. Mult prea multă agitație pentru o femeie bătrână într-o singură zi.
Dispăru într-un vârtej de catifea.
Lily stătu acolo o secundă.
— Hai punem lucrurile la loc în bucătărie, chef, șopti Tom.
Încet, ea dădu din cap aprobator. Bătăile inimii i se accelerară în timp ce aduna farfurii și tacâmuri; își simți mâinile ușoare ca două
