Simți că o cuprinde o fierbințeală dinspre gât și se uită la el. Erau atât de apropiați în încăperea aglomerată încât aproape că se lipea de pieptul lui.
Un bărbat înalt, cu un șorț alb, își croi drum către ei și-și sprijini o mână pe umărul lui Tom.
92
- ELLA CAREY -
— Nu e permis să aduci aici o tânără atât de încântătoare fără să
ne spui cine e, Tom. Trebuie să faci prezentările!
— Lino, ea este Lily Rose, de la Valentino’s, spuse Tom, punându-și ușor o mână pe spatele ei.
— Trebuie să recunosc, de obicei nu mă îmbrac atât de formal ca să merg în magazine, răspunse Lily.
Slavă cerului că nimeni nu-i putea vedea espadrilele în toată
aglomerația aceea!
Lino întinse o mână:
— Bună, Lily Rose de la Valentino’s. Albertina’s e copilul meu special.
Lily dădu mâna cu Lino.
— Încântată de cunoștință, domnule.
Lino fu chemat la tejghea, însă îi zâmbi larg lui Lily.
— Tom! Ea este acea Lily Rose?
Tom surâse ștrengărește și privi în podea.
Sprâncenele lui Lily se arcuiră, iar ea se întoarse și dădu nas în nas cu o tânără, de aceeași înălțime cu ea, cu un păr negru lucios legat la spate într-un coc și cu ochi verzi care o examinau curioși pe Lily –
imagini în oglindă ale ochilor lui Tom.
— Eu sunt Natalia, spuse fata. Sunt sora lui Tom.
Își aruncă un braț în jurul umerilor fratelui ei.
Lily făcu un pas înapoi, aproape ciocnindu-se de un grup de femei care flecăreau în spatele ei. Fata era impresionantă.
— Încântată să te cunosc.
— Eu și mama am auzit multe despre tine.
— Nu știu niciodată dacă ăsta este sau nu un compliment!
răspunse Lily peste mulțimea zgomotoasă.
Treptat, fața splendidă a Nataliei se lumină de un zâmbet. Strigă o femeie care servea la tejghea:
— Mama! Hai să faci cunoștință cu Lily Rose de la Valentino’s.
93
- O VIAȚĂ SECRETĂ -
Lily își pierdu răsuflarea. O femeie frumoasă în vârstă de cincizeci și ceva de ani ieșea din spatele tejghelei. Părul ei castaniu era legat într-un coc, iar ochii erau încadrați de aceleași gene negre lungi ca ale lui Tom. Natalia își făcu iar loc până la tejghea.
— Mamă, ea este Lily. Lily, ea este mama mea, Gia, spuse Tom.
— Bine ai venit la Albertina’s. Suntem ceva mai puțin formali decât Valentino’s.
Gia își șterse mâinile cu o cârpă și-și întinse brațul ca să dea mâna cu Lily.
— Toate lucrurile din acest magazin arată minunat. Mă simt deja inspirată, răspunse Lily. Mi-ar plăcea să iau tot ce se vede și să-i arăt domnului Conti.
Încercă să-i surâdă cuceritor mamei lui Tom. Bunica ei îl îndrăgise pe Tom până peste cap și, brusc, Lily dori ca și mama lui Tom să o placă pe ea la fel de mult.
Gia zâmbi, iar ridurile ei fine se încrețiră.
— Ei bine, sunt de părere că bucătăria noastră italiană sudică este cea mai bună din lume, însă sunt părtinitoare.
— În ce privește Valentino’s, vom avea de-a face cu toate dificultățile posibile ca să obținem produse odată cu intensificarea războiului. Poate că Giorgio va fi inspirat de dumneavoastră, zise Lily. Își înclină capul într-o parte. Știți, bunicii mele, Josie Rose, îi place mâncarea siciliană.
— Doamna Rose este bunica ta? întrebă Gia. Habar nu aveam. Ne place tuturor să o servim!
