Josie ridică un ziar și începu să-l frunzărească, punându-și ochelarii de citit pe șaua nasului.
— Și sora, și mama mea lucrează la Albertina’s până la sfârșitul programului de lucru, continuă Tom. E doar felul meu de a le ajuta și de a petrece timp cu ele. Nu apuc să le văd des în timpul săptămânii, dată fiind munca peste program la Valentino’s. Și nu-mi displace să pregătesc într-un weekend o parte dintre rețetele de familie pentru oamenii de aici, după ce toată săptămâna fac mâncăruri franțuzești și rețete din nordul Italiei.
— Nu știam că ai o soră.
El încuviință dând din cap.
— Suntem apropiați de când a murit tata.
Mâinile lui Lily se opriră.
— Îmi pare rău, Tom.
— A trecut multă vreme de atunci. Mama a trebuit să lucreze suplimentar din greu, la fel și sora mea.
— Nu sunt singurele care muncesc din greu în familia ta.
El îi dădu vasul cu ouă bătute și-i zâmbi.
— Pentru mine, gătitul nu înseamnă muncă, zise el, în timp ce ochii îi scrutară fața.
Lily dădu încet din cap, a încuviințare.
— Știu, răspunse ea, cu ochii fixați în ai lui.
— Hai să facem omleta asta. Să fac onorurile? șopti el.
— Te rog, chef, murmură ea și-și simți obrajii arzători.
Știu în acel moment că-și încălca propriile reguli, ce să mai spună
de ale mamei!
El chicoti și-i susținu privirea preț de o clipă, iar ea se ținu aproape de el, dorindu-și asta, în timp ce el duse cu pricepere amestecul de ouă și brânză răzuită la plită și-l distribui într-o peliculă în tigaie. În timp ce ținea tigaia direct deasupra arzătorului, Tom o întoarse și o 86
- ELLA CAREY -
înclină până când, cu o mișcare bruscă din încheietura mâinii, roti omleta în aer.
— Gata.
O lăsă să alunece pe o farfurie și o împături în două, presărând piper în plus deasupra.
— Mi-am dorit mereu să mă căsătoresc cu un bărbat care să
gătească, oftă Josie, în timp ce Lily își ducea farfuria la masă.
Lily se scutură de râs.
Ochii lui Tom dansară cu ochii ei, iar el reveni la tigaie.
— Ia te uită, buni, spuse Lily. Împinse ouăle aurii apetisante în fața lui Josie. Ești incorigibilă, șopti ea în timp ce-și flutura degetul arătător către bunică.
— Ei bine, mulțumesc, zise Josie cu voce tare.
Tom pregăti o altă omletă cât ai zice pește.
— Ți-ar plăcea să o împarți pe asta cu mine? o întrebă pe Lily.
Ea se uită peste umărul lui.
— Clar! răspunse ea cu mult mai multă convingere decât intenționase.
Din nou, se îmbujoră. Josie își ridică furculița în aer.
— Minunat, dragii mei! Ușoară ca aerul.
Lily își roti privirea către bunica ei.
Tom aduse omleta la masă. Lily luă loc lângă el. Tânărul culese o îmbucătură pe o furculiță, pentru ea. Aplecându-se în față, ea acceptă
să o primească. Ouăle erau atât de proaspete și le gătise de vis.
Perfect. Lily mâncă lângă el, într-o liniște prietenoasă pentru o vreme.
Când luă farfuria goală la chiuvetă și o spălă, Tom fu cel care izbucni în râs.
— Ce este?
