Pe fața lui Josie se așternu un zâmbet blând.
— Ei bine, draga mea, mă simt onorată. Știi asta.
Lily era acut conștientă că privirea lui Tom se plimba de la ea la Josie și înapoi.
— Nu mi-am dat seama că ai o slăbiciune pentru partea mea preferată din New York, Lily, grăi Tom. În timp ce locuiești în Gramercy.
De pe scaunul ei, Lily se aplecă în față.
— Greenwich Village este viu. În toate sensurile.
Se încruntă preț de o clipă, devenind serioasă. Asta era ceea ce-și dorea. Să fie vie. Să-și trăiască viața cu tot sensul.
Se lăsă tăcerea.
— Ei bine, scumpa mea, clar pare că-ți încalci partea de înțelegere pe care ai făcut-o cu maică-ta! izbucni Josie în râs. Cum spunea ea?
Fără relații cu ospătarii, fără fraternizare cu…
— Buni!
Lily era sigură că i se înroșiseră urechile. Pe sub gene, îl văzu pe Tom că-și ridică sprânceana, în timp ce ochii lui jucau.
— Dar draga mea, reuniunea de prânz a familiei Carter nu are cum să fie gata deja. Josie se uită la ceas. Cum ai scăpat de fiul și moștenitorul lor? Te-a cerut în căsătorie? Se întoarse către Tom. Acela e clar un bărbat care nu poate găti. Probabil că nu a pășit într-o bucătărie în toată viața lui!
Tom îi zâmbi victorios.
84
- ELLA CAREY -
„Buni.” Lily chicoti scurt. Se îndreptă repede către cămară și o deschise. Luă ouă, grăsime pentru frăgezire, sare și piper și brânză
de dat pe râzătoare.
— Îmi este foame și nu pot să mănânc toate bucățile de cannoli.
Tom rămase unde era. Vouă vă este foame vreun pic?
Lily evită să se uite la el sau la bunica ei, care, evident, era chiar mai nerușinată decât ea însăși, și se agită prin încăpere cu produsele.
— Îmi pare rău că-ți consum ingredientele, buni, însă le voi înlocui.
— Oh, nu-ți face griji din cauza asta.
Josie ridică mâneca voluminoasă a bluzei ei cu mărgele, în timp ce inelele ei multicolore scânteiară în lumină. Stătu acolo, înaltă și elegantă, iar părul cărunt îi era așezat perfect în onduleuri dese pe umeri; ochii albaștri erau pătrunzători ca ai unei tinere.
Lily îi trimise o privire de avertizare.
Josie îi răspunse pur și simplu cu alte gesturi de satisfacție.
Lily se afundă în frigider.
După câteva momente, Tom își suflecă mânecile.
— Pot trece oricând pe la magazin să reaprovizionez cămara pentru doamna Rose, dacă doriți.
Lily începu să dea brânza pe râzătoare.
— Cumva te țin din ce făceai la Albertina’s?
Inima îi bătea să-i iasă din piept, însă mâinile îi lucrau cu abilitatea obișnuită și răzuiră o grămăjoară moale, untoasă de brânză Cheddar.
El stătea lângă ea și spărgea ouăle într-un vas.
— Teoretic, la Albertina’s lucrez doar în diminețile de duminică, atunci când oamenii se întorc de la biserică. Însă e trecut de amiază
acum și toată lumea s-a întors acasă, să ia prânzul. Au suficienți angajați pentru restul zilei.
Tom bătu bine ouăle, iar Lily își clădi lângă el grămăjoara de brânză galbenă răzuită. Dădu din cap aprobator cu frenezie.
— Oh, minunat! Excelent!
85
- O VIAȚĂ SECRETĂ -
Se abandonă ritmului familiar al gătitului.
