Lily dădu aprobator din cap. Jocurile mamei ei nu erau corecte față
de el. Nu erau corecte față de nici unul dintre ei.
— Nathaniel…
Într-o clipă, ceea ce păruse atât de ușor și de distractiv și, ei bine, plin de speranță în după-amiaza aceea ajunsese într-un punct mort zguduitor. Pe cine amăgea ea? Se aflau în mijlocul unui război.
Nathaniel care, în mod clar, simțea ceva pentru ea, mergea la luptă, în timp ce ea se distra cu un bărbat care părea să aibă o iubită.
Lily își duse mâna la gură. Fu un șoc recunoașterea adevărului imposibil față de ea însăși, însă adevărul era că se îndrăgostise de Tom. Îi căzuse cu tronc de luni întregi. Oh, în ce posibilă prostie se băgase singură.
— Oh, draga mea.
Nathaniel o apucă și o trase într-o îmbrățișare stângace pe lângă
flori. Își sprijini capul de creștetul ei.
— Să te gândești în fiecare zi la mine.
Lily se forță să inspire adânc în jacheta lui de lână, în timp ce florile îi atârnau din mâna rigidă. Ar trebui să-i spună.
— La revedere, Lily, murmură el. Știi că voi aștepta cu răsuflarea întretăiată fiecare scrisoare pe care mi-o vei scrie.
O ținu la distanță. Putea ea, cu toată sinceritatea, să-l lase să plece cu gândul că ei îi păsa de el mai mult decât de un prieten?
— Ai grijă de tine, spuse ea tresărind, vorbind cu toată
seriozitatea.
El își întinse mâna, și-o sprijini de brațul ei preț de un moment, înainte de a se întoarce la mașina lui cu o ultimă privire aruncată ei.
102
- ELLA CAREY -
Lily rămase pe trotuar, atât de zguduită de noile ei sentimente față
de Tom, zguduită de felul în care îl trata pe Nathaniel, atât de conștientă de faptul că s-ar fi putut să nu-l mai vadă niciodată odată
ce el va fi plecat la război, încât abia se putu mișca.
Cu coada ochiului, văzu draperiile mișcate din camera de zi de la etajul doi al casei părinților ei. Apăru mama ei, iar Lily se zgâi la ea cu ochi mari.
Victoria își ridică mâna și, dacă nu se înșela, lui Lily i se păru că-i semnalase asentimentul ei.
103
- O VIAȚĂ SECRETĂ -
CAPITOLUL 10
Lily
Toamna, 1942
Zile întregi după plecarea lui Nathaniel, New York City fusese acoperit de o negură. Alți trei bărbați angajați la Valentino’s plecară
la război, într-un vârtej de entuziasm și despărțiri emoționante.
Bucătăria aflată la subsol era învăluită într-o ceață de aburi istovitoare și nici măcar o frunte nu era lipsită de sudoare, nu era nici măcar un bucătar care să nu nădușească la postul lui, nici măcar un acces de mânie care să nu se izbucnească.
Ospătarii se mișcau rapid în susul și în josul scărilor, fugind în bucătărie, mergând degajat cu tăvi cu mâncare ținute sus. Giorgio angajă o femeie entremetier ca noul bucătar responsabil cu prepararea legumelor și trecu în listă personalul de bucătărie din pozițiile inferioare ca bucătari pentru masa zilnică a angajaților. Se strădui să
găsească un tournant cu suficientă experiență să se miște și să ajute la orice post și se părea că aveau să-și piardă commis chef- ul.
Rosa, noul entremetier, o femeie brunetă, era atât de nouă în bucătărie încât nu înțelegea nimic.
— E prea mult ulei acolo, îi spuse Lily într-o zi Rosei, care nădușea cu un prânz deosebit de aglomerat; tonul ei fusese calm și blând.
— Lily, trebuie să-i vezi înainte să facă prostia, se mișcă Martina repede în spatele ei. Nu ai cum să-ți dai seama mișcându-te de la unul la altul.
— Ei bine, Martina, îi îndrum tot timpul. Să faci greșeli reprezintă
o parte a învățării. Dacă angajații noi nu greșesc din când în când, cum să învețe? întrebă Lily.
Cu coada ochiului, Lily văzu că Tom ridicase capul. Leo, ursuzul rotisseur, se opri din lucru și-și încrucișă brațele. Lily oftă. Îi făcu 104
- ELLA CAREY -
