semn lui Leo să se întoarcă la lucru, însă el îi zâmbi batjocoritor. Se zvonea că era frustrat că nu putea merge la război, pentru că era prea bătrân și, în schimb, era prizonier aici și, pentru a pune paie pe foc, o femeie o făcea pe șeful cu el. Însă toată lumea îl mai slăbea din când în când pe Leo în bucătărie, pentru că, deși el nu se putea înrola, cei trei fii adulți ai lui erau plecați în Europa și era clar că stătea cu sufletul la gură în fiecare zi.
Lily se întoarse la postul din fața ei. Va încerca să fie înțelegătoare față de Leo. Dacă el nu va face imposibil acest lucru.
Rosa se încrunta la tigaia cu cepe verzi pe care încercase să le coacă
la cuptor sub forma unor petale delicate. Eșarfa care-i acoperea părul era udă de transpirație.
— Oh, de ce am venit la New York? În Iowa duceam o viață
perfectă, eram logodită cu cel mai bun iubit. Singurul lucru la care trebuia să mă gândesc era alegerea rochiei de mireasă!
Lily puse o mână pe umărul Rosei.
— Crede-mă, după câteva luni de lucru la Valentino’s, nu-ți va mai zbura gândul la rochii de mireasă. Munca aici tinde să aibă
efectul ăsta.
Martina rămase unde era.
— Rosa, tot ce ar trebui să spui este „Da, chef, nu, chef”. Ești chef de partie9. Nu vrem să știi nimic altceva.
Ochii Rosei se plimbară de la Lily la Martina.
— Da, chef, spuse ea, cu ochii mari.
Lily trase de stratul exterior al uneia dintre cepele Rosei.
— Când fac asta, văd o bucată dezgustătoare, cleioasă de ceapă.
Încearcă din nou.
— Da, chef, murmură fata.
— Opriți prăjirea oricărei bucăți de pui până când vă dau eu aprobarea, strigă Lily să se audă în toată bucătăria.
9 Bucătarul-șef responsabil de un anumit sector de producție într-un restaurant.
105
- O VIAȚĂ SECRETĂ -
— Da, chef, veni răspunsul, iar Tom încuviință din cap.
Leo puse un platou de carne prăjită perfectă pe plită.
— Dacă angajata nouă nu poate ține pasul, de ce nu o trimiți acasă, unde-i e locul?
Lily vorbi cu calm.
— A fost o observație deplasată, Leo. Rosa învață.
Leo își încrucișă brațele solide. Cu ochii rotunzi licărind, se uită
urât la ea.
— De asta nu am băgat femei în bucătărie. Nu vă puteți stăpâni emoțiile. Și dacă nu puteți accepta o critică onestă, ar trebui să vă
întoarceți la cercurile voastre de cusut.
— Înapoi la muncă! Nu vreau să mai aud nimic din prostiile astea.
Lily se forță să nu mai spună și altceva. Privirea insistentă a lui Leo îi sfredeli spatele.
După jumătate de oră, Lily se întoarse lângă Rosa. Fata încerca din nou să desprindă o altă serie de cepe proaspăt coapte.
— De data asta, nu le-ai copt suficient, șopti Lily cu un ton jos pentru ca nimeni altcineva să nu tragă cu urechea. Trebuie să fie rumene uniform. Doar o cantitate mică de ulei.
Fata încuviință din cap, însă mâna cu care își șterse fața fu grăitoare.
— Rosa, gătitul este o artă de precizie, dar o artă. Ascultă-ți instinctele. Dacă ți se pare că a venit vremea să scoți legumele din cuptor, atunci se prea poate să ai dreptate. Mai bine să verifici lucrurile decât să le arzi. Acum, ia uite. Vezi, doar puțin ulei. Piccolo.
Mereu o cantitate foarte mică de ulei de măsline. O să reușești.
Își sprijini o mână pe spatele fetei.
— Sper, murmură Rosa.
Se uită panicată în bucătărie, cu ochii căprui mari.
