- ELLA CAREY -
restaurantului până la Giorgio și, un punct vital, la angajații bărbați din bucătărie.
Lily, Tom și Martina luară loc în fața biroului lui Giorgio, iar el aprinse o lampă din încăpere.
— Țin mult ca voi toți să faceți cunoștință diseară cu Joe Martinson, furnizorul nostru de cafea, spuse Giorgio. Joe e cu adevărat un personaj, cineva pe care nu ne dorim să-l pierdem.
Oricine ar fi bucătarul principal, va trebui să știe cum să-l țină
aproape. Expresia lui Giorgio indica o umbră de amuzament, însă
vorbele lui erau clar serioase. Joe vine periodic să guste câte o ceașcă
din cafeaua noastră. Insistă să se asigure că fiecare din clienții săi face cafeaua din boabele lui așa cum trebuie. Giorgio își trecu o mână
peste barba nerasă. Acum mai mult ca niciodată, Joe este vital pentru noi. Aprovizionările noastre de cafea pentru civili s-au redus odată
cu raționalizarea. Însă unii dintre oaspeții noștri vin la Valentino’s exclusiv pentru cafea. Dacă schimbăm cafeaua, riscăm să pierdem din clientelă.
Lângă Lily, expresia lui Tom era atentă și fixată pe Giorgio. Lily se forță și ea să se concentreze pe Giorgio. Dar simțise Tom pentru ea cu adevărat ceva mai mult decât prietenie când erau acasă la bunica ei? Exagerase ea căldura lui aparentă în ce o privea? Se lăsase ea pur și simplu dusă de val?
— Unii furnizori încep să adauge cicoare la boabele lor prăjite, însă
nu și Joe, continuă Giorgio. El vinde cea mai scumpă cafea de pe piață
și chiar dacă prețurile erau crescute înainte de Pearl Harbor, Joe a reușit să facă rezerve.
— Cafeaua este excelentă, zise Martina. Cea mai bună.
Lily dădu din cap a încuviințare.
— Joe a emigrat în Statele Unite din Letonia, iar la șaisprezece ani a început să prăjească separat câteva tipuri de boabe de cafea de înaltă calitate înainte de a le amesteca, fapt care necesită aport semnificativ de forță de muncă și nu e un lucru pe care să-l facă mulți.
111
- O VIAȚĂ SECRETĂ -
Pe scaunul ei, Lily se aplecă în față, curioasă de povestea producătorului artizan și de atenția lui minuțioasă la detaliu, în timp ce Giorgio vorbi din nou.
— A început cu vânzarea la cărucior a amestecului său de cafea, mergând din casă în casă în Lower East Side, înainte de a trece la o fabrică mică și la transformarea unei flote de Rolls-Royce în mașini de livrare în anii ’30. Scaunele din spate sunt scoase și umplute cu recipientele lui de cafea prăjită.
— Cât de minunat, spuse Lily.
— Perfect de acord, zise Martina, aproape ca pentru sine.
Lily se uită surprinsă la femeie.
— Joe Martinson este o legendă, completă Tom. Și o inspirație. De-abia aștept să fac cunoștință cu el, Giorgio.
— Ei bine, stai să-i vezi Rolls-Royce-ul.
Giorgio își luă sacoul și-i așteptă să iasă pe ușă, însă, chiar când se ridicară toți, șeful de sală, Sidney, se ivi la intrarea în birou.
— Giorgio, spuse Sidney.
Pantofii foarte lustruiți ai lui Sidney luciră sub luminile din birou; la butonieră avea o garoafă îndrăzneață.
— Sidney?
— Trebuie să o împrumut pe Lily Rose o vreme, zise Sidney.
— Ei bine, nu acum, Sidney. După cum vezi, lucrez.
Lily se întoarse ca să-l urmeze pe Giorgio.
Fruntea lui Sidney se încruntă.
— Avem o urgență cu petrecerea din spate. Oaspeții și-au dorit o fată frumoasă care să vândă Lucky Strikes și, din păcate, nu am fost informat.
Fața lui Giorgio se întunecă.
— Grupul Bank of America? Zici că vor o vânzătoare de țigări și noi nu avem una pentru ei?
Sidney dădu din cap aprobator.
112
- ELLA CAREY -