Lily folosi un ton controlat cu atenție.
— Dumneata ai copii. Și totuși, lucrezi.
Spusese exact ce trebuia. El își mișcă gura. Își șterse fruntea cu o cârpă. În cele din urmă, își lăsă capul în jos.
Lily își păstră tonul uniform.
108
- ELLA CAREY -
— Toți avem oameni dragi care au plecat, chef. De asta trebuie să
lucrăm împreună aici, acasă. Lucrurile care separau odinioară
femeile și bărbații nu mai înseamnă nimic acum că toți luptăm pentru o cauză comună.
Leo privi în pământ. Scutură din umeri și-și șterse ochii cu o mână.
— Să trimiți femei de-abia ieșite din pensionul de domnișoare să
gestioneze afaceri precum Valentino’s e ceva ce nu credeam să văd cât voi trăi.
— Ei, ai face bine să te obișnuiești cu ideea, pentru că am de gând să rămân aici.
Leo strâmbă din gură, însă Lily se ținu pe poziții, iar în cele din urmă el ridică din umeri și se întoarse la lucru.
Zumzetul din bucătărie fu reluat, însă Lily stătu nemișcată preț de o clipă. Genul ăsta de lucruri erau peste tot. Citise despre bărbați care discreditaseră femeile pentru fiecare ocupație pe timp de război, de la voluntariat, la Forțele Armate Auxiliare, la secțiile fabricilor de muniții. Și nu exista nici o altă motivație a bătăii de joc în afară de faptul că vorbeau cu o femeie, nimic altceva.
Din fericire, Giorgio nu dădea dovadă de acest comportament atunci când era vorba de restaurant, iar Leo ar fi făcut bine să urmeze exemplul dat de angajatorul său.
— Lily?
Lily se întoarse când auzi sunetul vocii lui Giorgio chiar în spatele ei. Cât de mult auzise?
Își desfăcu gulerul strâmt.
— Giorgio.
— Ai o secundă liberă ca să vorbim despre ceva?
Lily inspiră adânc.
— Da, Giorgio.
Giorgio o duse către biroului bucătarului principal.
— După servire, vreau să faci cunoștință cu un furnizor important.
Poți rămâne după terminarea servirii prânzului?
109
- O VIAȚĂ SECRETĂ -
— Da, chef.
Lily apelase la rezerve de energie despre care nu știuse niciodată
că le avea după călătoria de dimineață devreme la piață și după ce-și petrecuse cea mai mare parte din noaptea anterioară pe bancheta ei de la fereastră cu o serie din vechile cărți de bucate ale lui Josie împrăștiate în jurul ei, în căutarea unor rețete care să fie compatibile cu rațiile, folosind o lanternă ca să citească, pentru ca mama ei să nu intre și să-i ceară să se oprească.
Și ochii căprui obosiți ai lui Giorgio erau înconjurați de umflături violet din cauza lucrului constant peste program. Strigă către bucătăria aglomerată în care lucra Martina, ca să li se alăture, iar celălalt bucătar secund fu acolo în două secunde.
— Te rog să rămâi și tu, Martina; ni se va alătura și Tom. Acest furnizor deosebit trebuie să se simtă confortabil să lucreze cu voi, așa că vreau să faceți cunoștință cu el. Toți. Felul în care veți lucra cu furnizorii noștri valoroși este unul dintre aspectele pe care le vom evalua atunci când vom stabili care din voi două va fi aleasă ca bucătar principal.
Martina se roti și plecă.
— Te descurci bine, Lily, zise Giorgio. Știu că se pune multă
presiune pe tine și pe Martina.
Lily surprinse privirea bărbatului care-i dăduse locul de muncă pe care-l iubea.
— Mulțumesc, Giorgio, spuse ea. Sunt recunoscătoare pentru toate ocaziile pe care mi le-ai oferit.
Ochii blânzi ai lui Giorgio se strânseră sub luminile puternice.
După ce bucătăria fu din nou curățată impecabil, Lily urcă în biroul lui Giorgio. El avea dreptate. Următorul bucătar principal trebuia să cunoască fiecare furnizor. Lily începea să înțeleagă cât de importante erau toate relațiile clădite de Marco de-a lungul anilor, pentru funcționarea fără probleme a localului, de la furnizorii 110
