Ochii lui îi cercetară fața.
— Îmi pare atât de rău, șopti el. Voi aștepta până vei fi gata. Te conduc? Și mă voi asigura că Joe Martinson este conștient de faptul că avem un alt candidat excelent pentru postul de bucătar principal.
Lily se uită lung la el.
— Nu-mi vine să cred, șopti ea. Sidney, mai înțeleg. Dar Giorgio?
114
- ELLA CAREY -
— Cara, dacă aș putea purta o uniformă de vânzătoare de țigări, ca să fii tu scutită de asta, știi că aș face-o.
— Tom, te rog. Ai o iubită. Nu-mi spune cara. Nu.
Ochii lui căprui se întunecară.
— Iubită? se încruntă el.
Ea își îndreptă spatele.
— Elena? șopti el.
Lily îi susținu privirea și, insesizabil, încuviință din cap.
— Oh, nu, răspunse el cu o voce abia perceptibilă. Elena este doar o vecină. O prietenă a Nataliei. Face parte din grupul de prieteni cu care am crescut, atât. Era doar plictisită. M-a văzut și a vrut să facem ceva, să mergem la un film cu alți prieteni. Atât. Doar nu ai crezut…
Lily expiră dinadins calm. Își mușcă buza. Oare se făcuse de râs.
Oare-și recunoscuse sentimentele?
Tom zâmbi fără chef, trist.
— Probabil vei cunoaște la petrecerea aia un om de afaceri care-ți va lua mințile. Și tipul cu florile, cel de duminică? Părea să-i placă
mult de tine.
— Dacă aș fi vrut să mă întâlnesc cu un om de afaceri, aș fi putut-o face deja. Făcu o pauză mică. Dar nu vreau.
— Atunci, zise Tom cu o voce abia perceptibilă, e bine, șopti el și îi făcu cu ochiul.
Lily încercă să-și reprime zâmbetul și se strecură de-a lungul coridorului, către biroul lui Sidney, simțindu-și, deodată, inima extraordinar de ușoară.
115
- O VIAȚĂ SECRETĂ -
CAPITOLUL 11
Lily se dezbrăcă de uniforma de bucătar, manevrând cu stângăcie nasturii. Se îmbrăcă în ridicolul costum de vânzătoare de țigări –
fustă scurtă, jachetă pe corp, cu mijloc de tip peplum și pantofi cu tocuri înalte.
Nu putea spune cu exactitate cine o enervase cel mai mult, Sidney sau Giorgio. Giorgio pentru că avea atât de multă încredere în autoritarul șef de sală și pentru că făcuse greșeala tipică de a considera că ea era în primul rând femeie și în al doilea rând un profesionist, și pe Sidney pentru că părea atât de mândru de ideea de a o costuma pe Lily într-un mod atât de înjositor, fără să dea o ceapă
degerată că ea ar fi ratat o ocazie vitală pentru instruirea ei.
Iar Tom… oare îl auzise bine? Spusese el că ar fi dezamăgit dacă
ea s-ar întâlni cu altcineva?
Lily se uită în oglindă la fața ei nefardată, căută în poșetă și găsi rujul, pudra și fardul pe care mama ei insistase întotdeauna ca ea să
le aibă la ea și se machie. Însă în timp ce-și creiona buzele în formă
de „O”, trebui să se străduiască să nu chicotească, trebui să se încrunte cu severitate la reflexia ei, pentru a-și domoli strălucirea din ochi. Pentru că, din punctul ei de vedere, ideea de a nu avea o relație cu un oarecare om de afaceri nepăsător era la fel de măreață ca aceea de a avea o relație cu Tom.
Lily se opri la ușile duble care duceau în sufrageria principală; se simțea încă îmbujorată de discuția cu Tom, era hotărâtă să termine odată cu petrecerea asta pentru a putea să se întoarcă la rolul ei real și să uite de această escapadă.
Frumosul spațiu era pregătit pentru servirea cinei.
Cineva începu să aprindă luminile și, una câte una, lămpile Art Deco geometrice aruncară o strălucire blândă în încăpere. În jurul pereților luxoși, acoperiți cu lambriuri, luminile se aprinseră pe rând, becuri minuscule delicate ca niște zâne.
116
- ELLA CAREY -
Lily se lăsă pătrunsă de frumusețea restaurantului și-și aminti de tot ceea ce iubea la locul acesta, își aminti de cum o inspirase la început magia lui. Era atât de ușor de uitat că toată munca pe care o făceau în bucătărie ajungea în mediul acesta elegant și că farfuriile cu mâncare contribuiau cu la fel de multă măiestrie la Valentino’s ca și decorul extraordinar și căldura care emana de la Giorgio Conti atunci când își întâmpina fiecare oaspete pe nume.