Lily își încrucișă brațele în față, neștiind unde să le țină, pentru că
nu voia ca Tom sau Gia să vadă cum îi tremurau.
În spatele Giei, pe blatul îngust al bucătăriei, erau două vinete grase, o ceapă, usturoi, măsline și o grămadă de roșii. Ghivece pline cu ierburi aromatice verzi mărgineau pervazul proaspăt vopsit, iar recipiente cu ingrediente erau stivuite dedesubt. O masă veche, din lemn, era așezată în mijlocul încăperii, atât de asemănătoare cu masa mare de lemn a lui Josie. Lily se simți acasă.
— Lily? întrebă Gia. Ești binevenită să rămâi la cină.
Lily simți privirea lui Tom.
— Ne-ar plăcea să rămâi, spuse el.
— Câtă vreme nu dăm de bucluc cu ai tăi, pentru că te ținem departe de familie? adăugă Gia.
— Nu cred că mama va avea chef de o cină uriașă în seara asta, spuse Lily, iar apoi se îmbujoră.
Ultimul lucru pe care ar fi vrut să-l menționeze erau evenimentele jenante ale zilei. Se concentră pe deliciul de culori din bucătărie.
— Te interesează să gătești cu ierburi aromatice, Lily? întrebă Gia.
— Bunica mea locuiește în apropiere; ea mi-a făcut cunoștință cu ele mai demult.
— De ce nu-i arăți lui Lily grădina ta, Tom? spuse Gia.
Tom se rezemă de blat.
— Sigur.
Lily se uită la ingredientele minunate. Trebuia să se concentreze pe altceva. Ultimul lucru de care avea nevoie Tom sau Gia era panica 14 Preparat pe bază de vinete, din bucătăria siciliană.
158
- ELLA CAREY -
ei despre plecarea lui la război; Gia încerca atât de evident să o facă
să se simtă binevenită și să se concentreze pe activități normale de familie.
— Doamnă Morelli?
— Spune-mi Gia, Lily.
— Gia, te-ar deranja dacă, după ce ne vom întoarce, te-aș urmări cum faci caponata? Mi-ar plăcea să învăț să o fac.
— Este una dintre rețetele noastre siciliene preferate. Se uită la vinete. Eu încep pregătirile cât tu cobori cu Tom.
Lily încuviință din cap. Nu era suficient de sigură pe ea ca să poată
vorbi. Casa aceea, mama aceea iubitoare.
— Mulțumesc, șopti ea. Apreciez.
— Cu plăcere, răspunse Gia.
După ce ieșiră, soarele străpunse norii de un cenușiu intens ai după-amiezii târzii, îmbăind parcela de pământ din spate în ultima lumină strălucitoare a zilei muribunde. Rânduri de legume frumos îngrijite se puteau vedea: mazărea, păstârnacul și cartofii erau plantați ordonat, pe lângă dovlecii verzi și bostani.
Lily își umbri ochii de soare în timp ce se uita la grădină.
— Oh, Tom, șopti ea.
El își băgă mâinile în buzunare. Lily se aplecă pentru a-și trece mâinile peste un bostan gras.
— Grădina aparține atât acestei case, cât și celei de alături. Am dat jos gardul și am făcut o parcelă comună de legume și ierburi aromatice, în ’39, când a izbucnit războiul în Europa.
— Îmi place, spuse ea. E magic.
— Ambele familii din aceste case sunt italiene. Ne-am pus mintea la contribuție și am știut că trebuia să facem ceva pentru ca evenimentele din țara noastră de origine să ni se pară mai suportabile. Elena, pe care ai cunoscut-o la magazinul alimentar, locuiește alături. Aici ești în centrul italian al Americii. Iar asta este propria noastră grădină a victoriei.
159
- O VIAȚĂ SECRETĂ -
Lily se încordă ușor când auzi numele Elenei, însă nu putu lăsa asta să-i afecteze aprecierea pentru ceea ce avea în față.
Posibilitățile… Ceea ce vedea părea mai substanțial decât orice altceva văzuse de o vreme.
— Când vine vorba despre legume, fiecare familie din clădire este autosuficientă, adăugă Tom. Avem fiecare propriile spații de grădină
de care să avem grijă.
