Lily își duse mâna la gură, suspină, se aplecă să-și ridice de pe podea tot ceea ce muncise și fugi înapoi către coridor, însă când ajunse în ușă, dădu pripită de Vianne.
Soția lui Giorgio o prinse pe Lily de umeri.
— Lily, draga mea?
Șeful de sală veni către ele.
— Despre problema apelurilor telefonice către angajați, doamnă
Conti.
— Nu acum, Howard. Attendez, zise Vianne, fluturându-și mâna către el. Lily? Vrei să iei loc?
Lily o lăsă pe Vianne să o conducă. Pereții solizi ai coridorului păreau să curgă de fiecare parte ca două șuvoaie de apă.
Tom nu avea să primească acceptarea cererii lui în căsătorie. Dacă
nu avusese niciodată șansa să știe că ea și-ar fi petrecut restul vieții cu el?
Vianne deschise ușa salonașului ei.
Lily se poticni în prag.
— Giorgio spune că ai stat foarte târziu la birou după servirea cinei, șase nopți pe săptămână. Te simți bine, draga mea?
Lily trase jurnalul legat în care se aflau propriile ei rețete de bucate pentru vreme de război. Caietul era acum plin de toate ideile pe care le schițase noaptea târziu, transferate din mintea și sufletul ei pe hârtie. Gândul la sfârșitul războiului și la întoarcerea lui Tom o făcuse să nu renunțe.
Vianne stătea în tăcere în fața ei.
În pofida războiului, în pofida rațiilor, Lily se silise și găsise moduri de a adapta carnea sărată de vită în carne prăjită, de a crea pandișpan fără ou, de a găti bile pane prăjite încântătoare folosind pâine în stil italian veche de o zi, grăsime pentru frăgezire, ceapă, 231
- O VIAȚĂ SECRETĂ -
ierburi aromatice și zeama aromată a supelor. Muncise atât de din greu pentru ca lucrurile să meargă, iar acum… Era de neconceput.
Se uită în sus la Vianne.
— Îmi pare rău. Doar că…
Nu se putu destăinui că știa. Nu-i putu spune lui Vianne că fusese prima persoană care auzise că Tom era dat dispărut, pentru că
familia Conti și-ar fi dat seama că se întâmpla ceva.
Și totuși, el era logodnicul ei!
Lily înghiți, însă i se pusese un nod dur în gât.
Cu blândețe, Vianne o atinse pe Lily pe umăr.
— Lily?
Lily își scutură capul și simți din nou un nod în gât.
— Vrei să te duc acasă cu mașina? Am niște benzină pentru afacerea mea și am putea spune că a fost esențial.
Lily duse o mână la gură.
— Cred că trebuie să mergi acasă.
Nu acasă. Acasă nu mai era acasă…
— Lily, draga mea. Vreau să știi că… se uită în jur preț de o clipă, iar privirea i se îndreptă în jos. Înțeleg. Am trecut și eu prin ultimul război și eram tânără.
Lily strânse din buze și se uită în lateral. Își înăbuși un zâmbet apos.
— Vianne, ești o inspirație, spuse ea. Lily se cutremură. Își împinse scaunul și se ridică în picioare. Ești sigură că Giorgio se poate descurca fără mine în noaptea asta?
— Sunt sigură. Trebuie să te odihnești, draga mea.
Ochii albaștri inteligenți ai femeii mai în vârstă examinară fața fetei.
— Trebuie să merg să văd pe cineva.
— Lily, oricine ar fi, e un bărbat norocos.
Lily se uită la Vianne pentru un moment, apoi se întoarse și ieși în grabă pe ușă.
232
