Se lăsă în faţă şi îi rânji lui Lilly.
— Ăla-i spectacolul cu fete, în caz că te întrebai.
— Doamne, Ruby! spuse Glory. Copiii circului ştiu ce sunt păsăricile, dar Lilly n-a crescut la circ. Nici nu cred că a fost vreodată
la un spectacol, nu?
Se uită la fetiţă. Aceasta scutură din cap.
— Mă gândeam eu, zise Glory.
Se încruntă la Ruby şi Rosy.
— Merrick a luat-o de la ultima oprire. Şi n-a fost alegerea ei.
Gemenele se întristară la unison.
— Oh! ziseră ele.
— Exact, întări Glory. Aşa că vă rog s-o luaţi mai uşor, da?
— Scuze! spuse Ruby. Apoi, reîncepu să mănânce.
— Deci, puştoaico, ce părere ai de ospăţul ăsta? întrebă Rosy.
Uimitor, hm? Nu suntem plătiţi cine ştie ce, dar ni se garantează trei mese copioase pe zi.
— Ei bine, din câte am auzit, spuse Ruby, locul ăsta-i larg deschis, prin urmare s-ar putea ca lucrurile să se încingă puţin, ceva mai târziu. Cre’ că, aseară, oamenii de legătură i-au uns pe ăia din conducerea locală, aşa că n-o să avem un spectacol de dus la biserică.
Dar Josephine nu-i fericită, fiindcă domnul Barlow i-a promis şerifului două fete de-ale ei, fără s-o întrebe.
— Josephine nu-i fericită decât dacă dictează ea tot spectacolul, zise Glory. E ca ea sau deloc.
Rosy i se adresă lui Lilly.
— Să stai departe de femeia aia, auzi? Întâi te momeşte, de parcă
ţi-ar fi cea mai bună prietenă, pe urmă, până să-ţi dai seama, pune ceva peste tine şi te transformă într-o…
Glory îi aruncă lui Rosy o privire aspră.
— Iar săriţi calul, zise ea.
— Oh! exclamă fata. Scuze!
— Ştii care o să fie numărul tău? o întrebă Ruby pe Lilly.
Vizavi, bărbatul şi băiatul pe care Lilly îi văzuse cu elefanţii aşteptau la coadă la mâncare, cu tăvile în mâini. Îi dădură lui Bob biletele lor, apoi se îndreptară spre partea opusă a cortului, către una dintre mesele cu solniţe şi învelitori. Lilly nu se putea abţine să nu se
80
holbeze. Băiatul atinsese un pui de elefant şi se jucase cu el. Trebuia să fie o persoană specială. Atunci de ce naiba îi făcuse cu mâna? Oare crezuse că ea e o fată normală?
— Lilly? spuseră gemenele în acelaşi timp.
Ea clipi şi îşi întoarse ochii către ele.
— Ce?
— Mă întrebam dacă ştii ce o să faci, spuse Ruby. Care-i numărul tău?
Băgă în gură o bucată de şuncă şi începu să mestece, făcând ca punctul negru de deasupra buzelor ei roşii să se mişte în cercuri mărunte. Lilly ridică din umeri şi se uită cu un aer întrebător la Glory.
— Încă nu ştim, răspunse aceasta. Merrick nu s-a hotărât. După
micul dejun, vrea să i-o arate domnului Barlow.
Lilly se gândi că femeia părea îngrijorată. Sau poate că era tristă. În clipa următoare, brunetul cel slab, care-i adusese Josephinei farfuria cu mâncare, îşi făcu apariţia la masa lor şi arătă cu bărbia către Glory.
— Josephine vrea să ştie despre fată.
Pielea feţei lui era bine întinsă peste obraji, iar ochii arătau neobişnuit de mari, de parcă ar fi fost cât pe ce să-i sară din cap.
