Alana îi aruncă un surâs rece şi porni agale înapoi spre dormitor.
— Ştii foarte bine de ce mă ţii pe lângă tine.
Bărbatul o prinse de braţ.
— Stai aici! Am nevoie de idei.
Alana se smulse din strânsoarea lui şi se trânti îmbufnată pe canapeaua îmbrăcată în catifea. Chi-Chi se ridică, alergă la canapea şi sări pe ea, pentru a se aşeza lângă stăpâna ei. Femeia luă o ţigară
85
dintr-o cutie de argint aflată pe masă, o puse între buzele mânjite cu roşu, o aprinse şi suflă un nor de fum, cu mai multă forţă decât ar fi fost nevoie. Apoi îşi înclină puţin capul într-o parte şi îşi aţinti privirea asupra lui Lilly, gândindu-se:
— Ei bine, e perfectă, spuse ea. Când am văzut-o, primul lucru care mi-a venit în minte a fost o păpuşă de porţelan.
Trase încă o dată din ţigară, îşi aşeză un picior peste celălalt şi se lăsă în faţă.
— Ce zici de „Singura păpuşă de porţelan vie din lume” sau „O
păpuşă de porţelan adevărată, care trăieşte şi respiră”?
Fumul i se rostogolea de pe buze când vorbea.
— Nu-i destul de exotic, spuse domnul Barlow. Vrem să şocăm şi să uluim lumea, nu s-o plictisim de moarte.
Alana îşi dădu iar ochii peste cap şi trase încă o dată din ţigară.
— Ce-ar fi să-i spunem „Fata-lebădă”? Sau… am putea s-o îmbrăcăm într-o rochie de mireasă şi să-i zicem „Mireasa-fantomă”.
— Eu cred c-ar trebui s-o prezentăm drept un soi de prinţesă, zise Merrick.
— S-ar putea să meargă, spuse Alana. E diferită, fiindcă are pielea atât de albă, aşa că-ţi trebuie ceva care să aibă logică; de exemplu
„Prinţesa îngheţată” sau „Prinţesa de gheaţă”.
— Am găsit! izbucni domnul Barlow. „Prinţesa de gheaţă de pe o altă planetă!”
Alana clătină din cap şi se întinse pe spătarul canapelei, cu un braţ
întins peste mijloc, iar cu celălalt îndoit din cot, ţinând ţigara în aer.
Domnul Barlow n-o băgă în seamă.
— E perfect, nu? îl întrebă el pe Merrick.
Acesta ridică din umeri şi mormăi ceva ca pentru sine.
— Ce-ai zis? întrebă domnul Barlow.
— Nimic, răspunse Merrick.
— A zis că e o prostie, interveni femeia.
— Taci din gură, Alana! spuse domnul Barlow.
Chipul Alanei se zbârci de furie. Ea îşi zdrobi ţigara într-o scrumieră, se ridică şi se întoarse în dormitor. Chi-Chi sări jos de pe canapea şi o urmă.
— Ţi se pare o prostie? îl întrebă domnul Barlow pe Merrick.
86
— Nu, dar nu ştiu sigur ce legătură are faptul că e o prinţesă de gheaţă, cu venitul de pe altă planetă. Ar trebui să fie o extraterestră?
Pentru că nu la asta mă gândisem.
— Ei bine, circul ăsta s-o fi numind „Fraţii Barlow”, zise domnul Barlow, dar eu sunt singurul frate rămas. Ca să nu mai spunem că eu sunt ăla care plăteşte facturile pe aici. Fă-ţi o favoare şi ţine minte asta.
Merrick îşi încleştă fălcile, iar tâmplele începură să-i zvâcnească.
— Ştii al dracului de bine că frate-tău intenţiona să-mi lase mie jumătatea lui! mârâi el.
— Poate că da, poate că nu. Singurul lucru pe care-l ştiu sigur e că, de când s-a dat la Alana şi până când s-a înecat în râul ăla, n-a mai avut timp să-şi schimbe testamentul. Tu eşti vărul meu, Merrick, şi încă un văr de-al doilea. Ai noroc că te las să te ocupi cu spectacolele de umplutură.
— Spectacolele alea sunt ale mele.
— Nu, băiete dragă, nu sunt. Tu poate că deţii vreo câteva dintre numere, iar Viktor o să-ţi rămână mereu loial, dar eu controlez corturile, steagurile şi scenele. Eu am chioşcurile de bilete şi eu îi angajez pe oamenii care lucrează în ele.
— Poate, dar Lilly e numărul meu. Eu ar trebui să decid cum o să
