tăieturile din ziare pe care le citise în cabinetul de lucru al bunicului ei, descoperise şi un articol despre doi circari, ce încercaseră să fure un elefant. Unul era mama ei, Lilly, iar celălalt era un artist pe nume Cole Holt. Cei doi erau soţ şi soţie. Julia mai găsise şi un articol înfiorător despre execuţia unui elefant pe nume Pepper, acelaşi pe care părinţii ei încercaseră să-l fure, şi un articol despre faptul că Lilly fusese rănită când căuta să salveze animalul. Dar nu dăduse peste nicio informaţie cu privire la ce păţise tatăl ei, Cole, care rămânea un mister. După ce citise despre tentativa lui Lilly de a o salva pe Pepper, Julia se tot gândise la o cale de a onora curajul mamei sale, iar soluţia îi venise în minte, cu doar câteva săptămâni în urmă.
Acum, în timp ce ea se apropia de noul grajd, Fletcher tocmai intra pe alee, cu o rulotă pentru transportul cailor. Julia îi ieşi în cale şi aşteptă, încercând să-şi ignore fluturaşii din stomac. Bărbatul coborî din maşină şi închise portiera, rânjind ca un şcolar.
— I-ai adus? întrebă Julia.
— Cum să nu, răspunse Fletcher. Şi ăştia nu sunt toţi.
Tânărul se duse în spatele rulotei, iar Julia îl urmă. El desprinse rampa, o lăsă în jos şi îi întinse mâna. Ea zâmbi, i-o luă şi se lăsă trasă
pe rampă în sus. Împreună, cei doi se uitară în rulotă.
O duzină de capete flocoase ridicară ochii spre ei şi câteva boturi moi se întinseră către uşă. Între paie, stăteau pe picioarele nesigure mânji de toate vârstele şi culorile: murgi sau roibi, cu părul castaniu sau cu pete albe, ba chiar şi un bondoc costeliv, de culoarea scorţişoarei.
Juliei îi dădură lacrimile.
— Sunt superbi!
— Şi toţi sunt în viaţă datorită ţie, zise Fletcher.
Ea zâmbi larg, moment în care bărbatul o trase lângă el. Crezând că e vorba despre o îmbrăţişare în semn de felicitare, tânăra izbucni în râs. Dar Fletcher îşi coborî gura spre a ei şi o sărută apăsat pe buze.
La început, Julia, luată prin surprindere, dădu să se ferească. Apoi îl sărută, la rândul ei. Fu un sărut scurt, însă amândoi recunoscură
afecţiunea din spatele lui. Când se desprinseră unul de celălalt, întinseră în acelaşi timp mâinile pentru a mângâia puii şi zâmbiră.
Juliei îi creştea inima de mândrie, de dragoste şi de ceva ce părea a
351
fi… fericire. Pentru prima oară de când se ştia, îşi simţea moralul ridicat. Era începutul unui nou viitor şi nu se putea gândi la un mod mai bun de a-şi petrece viaţa, decât salvând acele fiinţe neajutorate.
În memoria lui Lilly, Julia, Fletcher şi Claude urmau să salveze mânjii iepelor folosite drept doici, dar şi alţi cai. Aveau să-i îngrijească şi să-i dreseze, până când aceştia urmau să crească îndeajuns, încât să fie adoptaţi de familii iubitoare. Între timp, caii aveau să fie liberi să
alerge pe câmpuri, să se joace, să sară, să doarmă în iarbă şi să alunge fantomele conacului Blackwood.
352
Nota autoarei
În scrierea romanului Viaţa care i s-a dat, m-am bazat pe următoarele cărţi: American Sideshow de Marc Hartzman, Shocked and Amazed: On & Off the Midway de James Taylor, Step Right This Way: The Photographs of Edward J. Kelty şi Carney Folk: The World’s Weirdest Sideshow Acts de Francine Hornberger.
353
Mulţumiri
Încă o dată, cu mare bucurie şi sinceră uimire îmi exprim aprecierea pentru oamenii care m-au ajutat, care m-au sprijinit şi care au crezut în mine cât timp am scris această carte, cel de-al patrulea roman al meu. Cititorilor de pretutindeni, susţinătorilor şi prietenilor mei de pe Internet, oamenilor care trăiesc în şi pe lângă comunitatea mea, vă mulţumesc pentru entuziasmul permanent şi pentru călduroasele voastre încurajări. Vă mulţumesc pentru felicitări, scrisori şi e-mailuri, pentru numeroasele invitaţii de a vă vizita şi de a vorbi la cluburile de lectură, la bibliotecile şi întrunirile voastre. Le mulţumesc şi tuturor celor care şi-au făcut timp în vieţile lor încărcate, ba chiar, în unele cazuri, au condus prin viscol, pentru a participa la evenimentele mele. Faptul că vă văd feţele zâmbitoare şi vă aud cuvintele pline de bunătate înseamnă mai mult decât vă daţi seama.
Prietenilor şi rudelor mele, vă mulţumesc pentru înţelegerea faptului că scrierea unui roman necesită mult timp şi un efort considerabil, pentru că m-aţi încurajat, pentru că aţi crezut în mine, ori de câte ori mi-am pierdut nădejdea în propriile forţe, pentru că
mi-aţi sărbătorit victoriile şi mi-aţi fost mereu alături, atunci când am avut nevoie de o pauză.
Mentorului meu, William Kowalski, îţi mulţumesc că mi-ai oferit uneltele necesare pentru a-mi construi o carieră din scris. Cartea asta, alături de celelalte, n-ar fi existat dacă n-ar fi fost sfaturile tale geniale, îndrumarea ta blândă şi încrederea ta în mine. Acum o sută
de ani, pe vremea când lucram împreună, nici nu visam că totul o să
se transforme în aşa ceva!
Mulţumesc familiei BP, pentru că nu m-a lăsat să-mi pierd minţile.
Nu sunt sigură că aş fi ajuns până aici, fără voi.
O mie de mulţumiri şi tone de iubire Debrei Battista, lui Beth Massey şi Barbrei Titteringon, pentru că au citit primele trei capitole ale manuscrisului şi m-au asigurat că sunt pe calea cea bună. N-aveţi idee cât de mult înseamnă pentru mine vorbele voastre însufleţitoare.
Sincerele mele aprecieri se îndreaptă, din nou, către minunatul
354
meu editor, John Scognamiglio, pentru că ai crezut în mine fără
încetare, pentru entuziasmul pe care l-ai arătat faţă de munca mea şi pentru că ai găsit titlul acestei cărţi. Îţi mulţumesc şi ţie, Kristine Mills, pentru încă o copertă uimitoare, iar celorlalţi din echipa Kensington, vă mulţumesc pentru dedicarea voastră şi pentru munca asiduă din culise. Sunteţi cei mai tari!
Niciodată n-o să găsesc cuvintele potrivite prin care să-ţi mulţumesc, Michael Carr, prietenul meu de nădejde şi strălucitul meu agent, pentru tot ce-ai făcut pentru mine. De la sfaturile, întotdeauna vrednice de încredere, pe care mi le-ai dat cu privire la cariera mea, până la observaţiile corecte pe care le-ai făcut pe marginea fiecărui manuscris, eşti în continuare tot ce mi-aş putea dori de la un agent. Ar fi prea puţin să spun că-ţi sunt recunoscătoare pentru înţelepciunea, îndrumarea şi prietenia ta.
Ca de obicei, nu pot mulţumi îndeajuns iubitei mele familii, pentru că mereu m-a susţinut şi a crezut în mine. Părinţilor mei, fratelui meu şi soţiei sale, dragostea voastră necondiţionată e temelia pe care mi-am clădit viaţa. Minunatei mele mame, Sigrid, nu există cuvinte care să exprime cât de mult te iubesc, te respect şi te preţuiesc. Îţi mulţumesc, pentru că eşti cel mai înfocat fan al meu şi pentru că mă
ajuţi să cred în mine. Cea mai grozavă parte a călătoriei ăsteia a fost faptul că te-am făcut mândră. Dacă voi fi o soţie, o mamă, o bunică şi o străbunică, pe jumătate la fel de bună ca tine, atunci îmi voi considera viaţa un succes. Soţului meu, Bill, îţi mulţumesc, pentru că
