spună. Îi plăcea sau nu, aceea era noua ei casă. Se gândi la vechiul ei dormitor, la patul cu cocoloaşe, la perna pătată, la Abby, dormind pe pătura de lână. Brusca înţelegere a faptului că toate aparţineau trecutului, că nu avea să mai vadă niciodată vreunul din acele lucruri, că nu avea s-o mai vadă niciodată pe Abby, o izbi ca un baros. Era cea mai rea senzaţie din lume. Ochii i se umplură de lacrimi şi plămânii începură să se strângă. Încercă să numere scândurile podelei, ca să se liniştească, dar asta n-o ajută. Glory îşi dădu seama ce se întâmpla, veni la ea şi îngenunche alături.
— E ok, spuse femeia. Doar respiră. Ştiu că sunt multe cu care trebuie să te obişnuieşti, dar o să am grijă de tine, îţi promit.
După câteva lungi minute de răsuflări chinuite, pieptul lui Lilly se relaxă în sfârşit, iar fetiţa se împletici până la canapea, unde se prăbuşi cu faţa mânjită de lacrimi şi sudoare. Vederea i se împăienjeni, aşa că închise ochii. Era epuizată şi ar fi vrut să alunece în somn, însă mintea i se învârtea fără încetare. Trebuia să
născocească un plan, trebuia să scape de acolo şi să se întoarcă acasă.
Poate în după-amiaza aceea, când circul avea să se deschidă, iar Merrick şi Glory aveau să părăsească vagonul pentru a merge la muncă, Lilly urma să aibă ocazia de a se furişa afară şi de a urma şinele de tren în direcţia opusă, către conacul Blackwood. Habar n-avea cât urma să dureze drumul spre casă, dar nu-i păsa. Ar fi putut să fure nişte mâncare şi o pătură, ca să doarmă noaptea în pădure.
Măcar nu era iarnă. Se imagină traversând câmpurile părinţilor săi, străbătând peluza, urcând treptele şi bătând la uşa din faţă. Tati avea să-i deschidă, surprins şi bucuros s-o vadă. Mama poate că avea să se
89
înfurie la început, dar dacă Lilly urma să-i promită că o să fie cuminte, că n-o să mai ceară lucruri pe care nu le poate primi, că o să
înveţe Biblia pe de rost şi că o să-şi spună rugăciunile în fiecare seară, atunci poate că mama avea s-o lase să rămână. Apoi, fetiţa se gândi la altceva şi începu să tremure.
Dacă tati nu avea să se bucure că o vede? Dacă el ştiuse dintotdeauna că mama o s-o vândă circului? La urma urmei, o lăsase pe mama s-o încuie în pod. Dacă ar fi iubit-o cu adevărat, n-ar fi îngăduit asta. Şi dacă într-adevăr era „pe ducă”? Dacă într-adevăr trăgea să moară?
Gândul îi dădu impresia că se prăbuşeşte de pe o stâncă, iar braţele şi picioarele nu-i sunt de niciun folos, în vreme ce părul îi flutură în jurul capului. Îşi îngropă faţa într-o pernă şi izbucni în hohote de plâns. Glory îngenunche lângă ea.
— Nu-i nimic, dă-i drumul şi plângi. Ai tot dreptul să fii tristă, şi furioasă, şi speriată, şi aşa mai departe. Ce ţi-a făcut mama ta nu-i corect. Când părinţii mei l-au lăsat pe Viktor la orfelinat, eu aveam şase ani şi el cinci, dar, Dumnezeu să mă ajute, îmi amintesc că m-am gândit cât sunt de fericită că-l abandonează pe el, şi nu pe mine.
Fiindcă plângea atât de tare şi eu…
Merrick îşi trânti paharul pe bufet.
— Pentru numele lui Dumnezeu, Glory! mârâi el. Termină cu trăncăneala! Spectacolul începe într-o oră şi trebuie să te pregăteşti.
Femeia se ridică în picioare, ştergându-şi palmele pe fustă.
— Nu crezi că ar fi bine să lipsesc de data asta? Şi alţii au mai lipsit de la spectacole. Ar trebui să stau aici, cu Lilly, şi…
Când auzi, Merrick zbură prin încăpere şi o plesni cu putere peste faţă. Glory se retrase clătinându-se şi fu cât pe ce să cadă, dar reuşi să
rămână în picioare. Lilly se ridică, gâfâind. Femeia îşi duse o mână la obraz şi se uită la fetiţă, cu ochii mari de spaimă şi ruşine. Apoi, fără
niciun cuvânt, îşi lăsă capul în piept şi merse în camera de alături.
— Ai face bine să-ţi aduni lucrurile! strigă Merrick.
Bărbatul se întoarse la bufet şi îşi mai turnă un pahar. Lilly îl privea de pe canapea, înfigându-şi degetele în perne. Câteva clipe mai târziu, Glory ieşi din cealaltă încăpere, ţinând într-o mână ceea ce părea a fi o valiză în miniatură. O urmă roşie, în formă de palmă, îi
90
colora obrazul. O privi pe Lilly, cu ochi sticloşi.
— Mă întorc imediat ce se termină spectacolul. Îmi pare rău. Nu pot să rămân.
Fetiţa şi-ar fi dorit mai mult decât orice ca Glory să rămână, însă
nu putea să facă nimic. O urmări cum pleacă, apoi se ghemui într-un colţ al canapelei, întrebându-se ce avea să se întâmple în continuare.
Merrick încuie uşa după femeie şi dispăru în camera cealaltă. Undeva, o uşă se deschise şi se închise. Lilly îşi ţinu răsuflarea şi ascultă. Oare în camera vecină exista o altă ieşire din vagon? Nu auzi decât bubuiturile violente ale propriei inimi şi ceea ce părea a fi zgomot de apă curgând. Se ridică, traversă în vârful picioarelor încăperea şi încercă uşa ce ducea afară, deşi ştia că era încuiată. Încercă ferestrele.
N-avea niciun rost. Totul era zăvorât. Se aşeză la loc şi se strădui să
gândească.
Atunci, uşa din cealaltă cameră se deschise, apoi se închise, iar Merrick începu să fluiere, în timp ce umbla pe acolo. Câteva minute mai târziu, apăru îmbrăcat într-un costum, cu cravată şi părul lins spre spate, lăsând la vedere faţa plină de urme de vărsat de vânt.
Mirosul cremei de ghete şi parfumul apei de colonie umplură
încăperea, amintindu-i lui Lilly de tati. Merrick îşi turnă încă un pahar, se apropie de canapea, se opri în dreptul fetiţei şi rânji. Ea înghiţi în sec şi se împinse în perne.
— Tu şi cu mine o să facem o grămadă de bani împreună, zise bărbatul. Dar acum trebuie să mă duc la spectacol.
Dădu paharul peste cap şi merse la uşă. În timp ce-l urmărea cum se îndepărtează, Lilly îşi relaxă umerii. După plecarea lui, putea să
bată cu pumnii într-o fereastră, ca să atragă atenţia cuiva, sau s-o spargă, ca să se târască afară. Apoi, Merrick îşi dădu seama că ţinea încă paharul în mână, aşa că se întoarse pentru a-l pune pe bufet.
Lilly se încordă iar şi, până să-şi dea seama ce se petrece, bărbatul se năpusti asupra ei, cu mâinile întinse şi degetele răşchirate ca nişte gheare. Fata scoase un ţipăt şi încercă să se dea jos de pe canapea, dar Merrick o înşfăcă de braţe şi o târî în camera de alături. Ea se zbătu, lovi cu picioarele şi zgârie cu unghiile, însă nu reuşi să scape.
Bărbatul o cără pe lângă un scaun înţesat de haine şi pe lângă un pat acoperit cu pături încâlcite, apoi deschise o uşă de lemn şi o
91
împinse într-o cămăruţă. Lilly se poticni şi căzu între un perete şi o toaletă, în vreme ce el trântea uşa, cufundând interiorul în beznă. O
