— Pot să vă ajut? spuse Julia.
Bărbatul se întoarse şi îşi scoase fesul din cap.
— Scuze, zise el. M-aţi prins visând cu ochii deschişi. Sunt Fletcher.
Zâmbi larg şi îi întinse mâna.
96
— Fletcher Reid. Am venit s-o văd pe domnişoara Blackwood.
Era înalt şi suplu, de până în treizeci de ani, cu maxilarul pătrăţos şi ochii ciocolatii. Părul scurt, de culoarea nisipului, stătea răvăşit deasupra feţei aspre şi bronzate.
Julia îi cuprinse mâna. Strânsoarea lui era puternică, pielea, bătătorită.
— Eu sunt domnişoara Blackwood, spuse ea.
El ridică sprâncenele.
— Dumneavoastră sunteţi noua proprietară?
— Da.
— Dar sunteţi aşa de… de…
Obrajii Juliei se înfierbântară.
— Ştiu. Sunt prea tânără ca să deţin locul ăsta.
Chipul lui se umplu pe dată de regret.
— Oh! Nu, îmi pare rău. Nu-i treaba mea. Vă rog să mă iertaţi.
Îşi aruncă ochii peste umăr, ca şi cum ar fi plănuit s-o şteargă cât mai repede, apoi îi zâmbi larg.
— Ăăm… putem s-o luăm de la început?
Ea săltă un umăr.
— Sigur.
Bărbatul îi strânse din nou mâna.
— Eu sunt veterinarul.
Julia şovăi, surprinsă. Din nu se ştie ce motiv, se aşteptase ca medicul veterinar să fie bătrân, precum Claude, neras şi cu mâinile pătate de vârstă. Nu s-ar fi putut înşela mai mult. Bărbatul semăna cu unul dintre surferii pe care obişnuia să-i admire în Long Island.
— Îmi pare bine să te cunosc, spuse ea. Eu sunt Julia.
— Şi mie îmi pare bine să te cunosc, Julia. Claude şi cu mine ne întrebam dacă ai vrea să vii la grajd şi să vezi caii.
— Eu?
Fletcher dădu din cap.
— S-a întâmplat ceva? Fiindcă eu nu…
— Nu, nimic de felul ăsta. Un cumpărător e interesat de vreo doi dintre armăsarii noştri, adică ai tăi. Ne întrebam dacă ai vrea să-i vinzi sau nu.
Julia se încruntă. De ce îi cereau deja să ia decizii? Abia sosise şi nu
97
ştia o iotă despre cai.
— Nu ştiu… eu…
Gemu în sinea ei. Brusc, nu mai era în stare să lege două cuvinte. O
să mă creadă o idioată.
— Cum credeţi voi că e cel mai bine pentru fermă. Mă bizui pe tine şi pe Claude să luaţi decizia corectă.
— În regulă, spuse bărbatul. Ştiu care-i părerea lui Claude, dar el zicea că trebuie să te întrebăm mai întâi pe tine. Sigur nu vrei să vii şi să arunci o privire? Sunt unii dintre cei mai buni armăsari de până
acum. Specimene perfecte, din cea mai faimoasă spiţă de la ferma Blackwood. Când o să-i vezi, o să-ţi dai seama despre ce vorbesc.
Julia se gândi preţ de câteva clipe, apoi dădu din umeri. Nu era nimic rău în a se uita şi tot trebuia să meargă în grajd mai devreme sau mai târziu, ca să nu mai spunem că trebuia să-l întrebe pe Claude cum se porneşte sistemul de încălzire al casei.
