Acum, când se uita de aproape la armăsarii aceia (armăsarii ei), fu uimită să simtă vechiul dor revenind cu o forţă de netăgăduit.
— Sunt superbi, spuse ea, cu un nod în gât.
— Avem un cumpărător interesat de cel negru şi de cel cu stea albă, zise Fletcher. Dar de tine depinde dacă vrei să-i vinzi sau nu.
— Nu sunt sigur că ştii, interveni Claude, dar tatăl tău a crescut la vremea lui o mulţime de premianţi de primă mână. Sigur, doamna Blackwood a cumpărat exemplarul de prăsilă de la care a pornit totul.
Dar ăştia sunt unii dintre cei mai buni armăsari ai noştri de până
acum. Nu trebuie decât să zici o vorbă şi putem să-i păstrăm, ca să ne reclădim reputaţia.
Julia habar n-avea ce să facă. O luase ameţeala de la atâtea amintiri, îndoieli şi nesiguranţe. Bineînţeles că ar fi vrut să păstreze caii, dar era cu adevărat în stare să conducă ferma? Chiar putea să
aibă grijă de acele animale frumoase şi să ia deciziile corecte pentru viitorul lor?
— Ăăm… începu ea.
Atunci îl văzu pe Fletcher cercetând-o, ca şi cum ar fi încercat să-i ghicească gândurile, şi chipul i se înroşi de ruşine. Bărbatul zâmbi larg şi se întoarse către Claude.
— Poate că ar trebui s-o lăsăm puţin pe domnişoara Blackwood să-şi tragă sufletul, zise el. La urma urmei, abia a ajuns aici. Ştiu, i-ai spus cumpărătorului că o să-i dăm un răspuns pe loc, dar sunt sigur că mai poate să aştepte puţin.
Claude se încruntă şi îşi împinse degetele mari pe sub curea. Julia oftă uşurată şi îi surâse lui Fletcher, pentru a-şi arăta recunoştinţa.
— Pot să mă mai gândesc o zi sau două? Încă n-am hotărât nimic, dacă vând caii sau dacă îi păstrez. Nici nu mi-am desfăcut bagajele măcar.
Încruntătura lui Claude se adânci.
— Tu eşti şefa, zise el. Dar eu îţi zic de pe acum, e o mare greşeală
să vinzi caii ăştia.
Fletcher îi aruncă fetei o privire amuzată, apoi îşi îndreptă atenţia spre bătrân.
— Sunt sigur că o să ţină cont de sfatul tău. Iar eu o să anunţ
cumpărătorul că Julia o să decidă curând.
103
Îi făcu acesteia cu ochiul şi continuă:
— Dacă tot eşti aici, ce-ai zice de un tur al grajdului?
Tânăra dădu din cap în semn de încuviinţare.
— Mersi, mi-ar plăcea.
Aşteptă să vadă dacă Claude o să mai spună ceva, însă acesta, tăcut şi cufundat în gânduri, îşi făcea de lucru bătătorind cu piciorul ţărâna de la baza unui stâlp de gard.
— Îmi pare rău că nu mă pot hotărî pe loc, îi zise ea, dar o s-o fac.
Ştiu că ai de lucru, dar, după ce o să arunc o privire pe aici, ai putea să-mi arăţi, te rog, cum se porneşte sistemul de încălzire? Casa e îngheţată.
Cu faţa întunecată, Claude lăsă stâlpul gardului şi porni către conac.
— Da, doamnă, spuse el. O să mă ocup imediat.
— Nu trebuie să o faci chiar acum, zise Julia.
Bătrânul n-o luă în seamă şi îşi continuă drumul, cu capul plecat.
Când se îndepărtă suficient încât să nu mai poată auzi, tânăra se uită
la Fletcher.
— Am spus ceva greşit?
Bărbatul ridică din umeri.
— N-am idee. Dar trebuie să recunosc că nu cred să-l mai fi văzut vreodată aşa de ţâfnos.
104
Capitolul 9
Lilly
Încercând să-şi recapete suflul, Lilly lovi uşa cu picioarele şi dădu cu pumnii în pereţii minusculei băi întunecate din vagonul de dormit al lui Merrick. Lemnul aspru îi zgâria încheieturile degetelor, iar mirosul greu de urină învechită o îngreţoşa.
