207
vadă de cai.
— Da, în privinţa asta poţi oricând să te bazezi pe Claude.
Bărbatul îşi scoase mănuşile, intră în bucătărie şi porni robinetul, doar cât să facă apa să picure. Apoi se uită la ea şi aşteptă.
— Ce? zise Julia.
— Vrei să-mi arăţi unde sunt celelalte robinete?
Ea se gândi să-i arate cele opt robinete din baie, dar se răzgândi.
Dacă tot ce trebuia era să le facă să picure, atunci era în stare să se ocupe singură.
— Nu-i nevoie, pot să am eu grijă de ele.
Fletcher ridică din umeri.
— Ok. Dar lemne ai destule?
— Aşa cred.
— Încearcă să nu deschizi prea des frigiderul, spuse el. În felul ăsta conţinutul o să reziste mai mult.
Tânăra îşi aruncă ochii către frigider.
— Ok.
— Desigur, poţi oricând să-l aşezi afară, pe trepte. Cu siguranţă e îndeajuns de rece acolo.
— Frigiderul? Nu cred că pot să-l ridic.
Zâmbi, iar bărbatul izbucni în râs.
— Ah, asta a fost bună! spuse el. M-ai prins!
Îşi puse din nou mănuşile şi merse la uşă.
— Păi, cred că aş face bine s-o iau din loc. Drumul cu maşina până
acasă o să fie plin de primejdii.
Julia se gândea să-l roage să mai rămână o vreme, însă nu voia ca el s-o creadă pusă pe cochetării. La urma urmei, nu ştia dacă nu cumva era însurat. Dar Fletcher deschise uşa, iar ea îşi dădu seama că nu voia să rămână singură. Cuvintele îi ieşiră din gură, înainte să apuce să le oprească.
— Ce-ar fi să intri şi să te încălzeşti înainte de a ieşi din nou în frig? Am mâncare, dacă ţi-e foame, şi coniac.
Bărbatul zâmbi larg, închise uşa, după care îşi scoase din nou mănuşile.
— Coniacul sună bine.
— Ok.
208
Ea se duse la dulap şi luă două pahare de sus.
— Nu ştiu sigur unde sunt cupele pentru coniac.
— Nicio grijă. Ai uitat că sunt veterinar? Se ştie despre mine că
sunt în stare să beau şi din adăpătorile vacilor, dacă mi-e îndeajuns de sete.
Tânăra se strâmbă.
— Bleah!
— Hei, nu critica până nu încerci! Apa e bună mai ales după ce a stat în soare vreme de câteva zile. Asta-i dă puţină savoare în plus.
Scuturând din cap şi râzând, Julia îl conduse în salon. Focul era pe cale să se stingă. Ea aşeză paharele pe măsuţa pentru cafea din faţa canapelei.
— Te-ar deranja să mai arunci câţiva buşteni în şemineu, cât aduc eu coniacul?
— Deloc.
Se grăbi spre cabinetul de lucru, ca să aducă băutura, surprinsă de bucuria pe care i-o pricinuia faptul că avea un musafir. După ploaia aducătoare de polei, grijile pe care şi le făcuse pentru cai, aflarea veştii că avusese o soră şi descoperirile din biroul tatălui ei, poate că
tovărăşia cuiva avea să-i abată, pentru o vreme, gândurile. Când se întoarse în salon, Fletcher stătea ca la el acasă, tolănit pe spătarul canapelei, relaxându-se şi savurând focul, cu o gleznă sprijinită de genunchi. Julia ridică sticla de coniac şi zâmbi.
