— Probabil că ar trebui să pleci, zise ea. E târziu şi trebuie să dorm puţin. Mulţumesc pentru ajutor.
Fletcher se sculă şi o urmă.
— Nicio problemă, spuse el, părând nedumerit.
Tânăra merse la chiuvetă, iar el se îndreptă către uşă.
— O să mă întorc mâine, să verific ţevile.
— Bine, ne vedem atunci. Mersi încă o dată.
— Noapte bună.
Bărbatul îi zâmbi stânjenit şi ieşi singur în noaptea geroasă.
După plecarea lui, Julia se sprijini de blatul mesei de lucru şi încercă să-şi limpezească mintea. Habar n-avea dacă el încercase să
fie amuzant sau vorbise sincer. Şi, spre mirarea ei, se simţea precum o şcolăriţă proaspăt îndrăgostită, cu palmele transpirate şi genunchii moi. Dar nu era cu putinţă. Abia îl cunoscuse. Nu ştia nici măcar dacă
avea încredere în el. Drace, după toate prin câte trecuse, nu mai avea încredere în nimeni.
211
Capitolul 19
Lilly
La trei săptămâni după ce Cole încercase să-l convingă pe domnul Barlow s-o introducă pe Lilly în numărul cu elefanţi, Circul Fraţilor Barlow reuşi să pună mâna, în weekendul de patru iulie, pe cel mai mare loc pentru spectacole pe care-l avusese până atunci, într-un oraş
de pe lângă New York City. Era prima dată când dădeau reprezentaţii acolo, iar domnul Barlow şi Merrick nu mai conteneau cu lătratul ordinelor.
În cortul-vestiar, Glory tocmai termina de aranjat părul lui Lilly şi o ajuta să-şi pună colierul cu perle.
— Ai emoţii? o întrebă ea. Domnul Barlow zice că totul trebuie să
meargă fără cusur, ca să ne putem întoarce şi la anul.
— Nu, zise Lilly. Dar, cu cât e mai mare locul, cu atât mai mulţi oameni trebuie să mint.
— Ştiu. Însă, chiar dacă ceea ce faci tu nu e real, măcar îi bucură
pe mocofani să creadă că stau de vorbă cu fiinţele dragi pe care le-au pierdut.
— Aşa-mi tot spun şi eu, răspunse Lilly. Dar ce-o să se întâmple, când toată lumea o să afle că nu sunt decât o farsă?
— Trebuie să încetezi să-ţi mai faci griji dinainte, zise Glory. Asta n-o să schimbe nimic.
Merrick îşi vârî capul în cort.
— Hai, Lilly!
Fata se ridică în picioare, o îmbrăţişă pe Glory şi merse cu el.
De-a lungul următoarelor câteva ore, în cortul Spiritistei Albinoase intrară mocofani de toate felurile, de la bărbaţi ce căutau să ia legătura cu mamele lor de mult răposate, până la bătrânele disperate să primească o veste de la pisicile lor moarte. Când Pierre mieună din şifonier, iar băbuţa cu păr argintiu şi zâmbet dulce din faţa lui Lilly începu să plângă, fata abia se abţinu să nu se ridice şi să plece. Înainte ca şansa de a face altceva să i se arate sub forma lucrului cu elefanţii, nu realizase pe deplin, cât de mult o dezgusta numărul acela. Şi ştia, în străfundul sufletului, că va veni ziua în care va face o greşeală, iar
212
cineva o va categorisi drept făcătură. Şi atunci, va da ea de naiba.
După plecarea femeii cu părul argintiu, Merrick îi dădu lui Lilly două nume în loc de unul, ca de obicei, fiindcă următorul mocofan insista să încerce să dea de două rude moarte. De îndată ce Merrick se făcu nevăzut, un bărbat voinic şi posac, îmbrăcat într-o haină roasă
şi o salopetă de lucru intră în cort, şchiopătând. Părea să aibă vreo patruzeci de ani, barba nerasă de două-trei zile îi acoperea faţa soioasă, părul îi era răvăşit, iar hainele lui răspândeau un miros de bere stătută şi de ţigări. Încruntat, se trânti pe scaunul din faţa lui Lilly, apoi se lăsă în faţă, sprijinindu-şi coatele pe masă, ca şi cum s-ar fi pregătit să se întreacă în forţa braţelor cu un duşman de moarte.
Lilly înghiţi în sec, simţindu-şi brusc gura uscată.
— Bună ziua şi bine aţi venit, începu ea. Înainte de a începe, daţi-mi voie să vă spun câte ceva despre ceea ce fac eu. Comunic cu morţii de când aveam patru ani şi, în cele din urmă, mi-am dat seama că
trebuie să-mi împărtăşesc darul cu ceilalţi. Mesajele de pe lumea cealaltă pot veni sub forma muzicii, a vocilor sau a altor sunete. Ce aş
vrea să faceţi e să închideţi ochii şi să vă gândiţi la persoana de la care speraţi să primiţi o veste. Câtă vreme veţi face asta, eu voi încerca să
iau legătura cu lumea spiritelor. După aceea o să vă pun câteva întrebări, la care trebuie să-mi răspundeţi cu da sau nu. Sunteţi gata să începem?
— Numele-i John, zise bărbatul.
Fata clipi nedumerită.
— E numele dumneavoastră sau al persoanei cu care speraţi să
