O jumătate de oră mai târziu, chiar înainte ca infirmierele să le-aducă la salon pe celelalte paciente, conform programului zilnic, Clara şi-a scos tamponul igienic plin dintre picioare şi a-mprăştiat sângele menstrual pe cearşafurile gri şi pe interiorul coapselor. Nu-şi schimbase tamponul toată ziua şi, cum era în a doua zi de ciclu, când volumul era întotdeauna cel mai abundent, sângele era închis la culoare şi din belşug. Cu inima-n gât, s-a încovrigat pe pat, în aşteptare. Când a auzit cheia-n uşă, a-nceput să geamă şi să plângă, ţinându-se cu mâinile de mijloc. Pacientele s-au adunat în jurul patului ei, uitându-se lung, şuşotind, legănându-se-nainte şi-napoi.
Una dintre femei a-nceput s-o mângâie pe frunte pe Clara, îndepărtându-i cu blândeţe părul din ochi. O infirmieră le-a ordonat să se dea la o parte.
— 268 —
— Ce-i cu tine?
Clara s-a schimonosit şi şi-a ridicat picioarele.
— Nu ştiu, a spus ea, cu voce tensionată.
— Întoarce-te ca să văd, a spus infirmiera.
Clara a mormăit şi s-a întors pe spate, cu genunchii-ndoiţi, cu ochii-nchişi, bine strânşi. Infirmiera i-a îndepărtat mâna şi i-a palpat abdomenul. Clara a scos un ţipăt şi s-a rostogolit din nou pe burtă, ţinându-şi respiraţia, până ce faţa i s-a făcut roşie ca focul.
— Adu un scaun cu rotile, a spus asistenta altei infirmiere. Du-o apoi la infirmerie.
Douăzeci de minute mai târziu, Clara zăcea pe o masă de consult în biroul doctorului Slade, simţind că-i crapă capul. O infirmieră o ajutase să se cureţe, dându-i un şervet sanitar şi o cămaşă de noapte curată. Acum, infirmiera o privea fără prea mare interes.
— Nu simt nimic anormal, a spus dr. Slade. Îmi poţi arăta mai exact unde te doare? Arată-mi de unde porneşte durerea.
Clara şi-a pus degetele lângă osul şoldului.
— Chiar aici, a spus ea.
— Şi a fost o durere mai mare decât disconfortul normal lunar?
— Da, a spus Clara. Dar cred că începe să-mi fie mai bine-acum.
— Cheamă-l pe dr. King, i-a spus el infirmierei. Pacienta are nevoie de un examen ginecologic.
Clara a scuturat din cap şi s-a ridicat în şezut.
— Sunt bine, a spus ea. Cred numai că am nevoie să merg puţin.
S-a dat jos de pe masa de consult şi a rămas încovoiată, cu mâna pe abdomenul inferior.
— Ce faci? a-ntrebat dr. Slade. Nu ţi-am spus să te ridici.
— Trebuie să mă mişc puţin, a spus ea. Mă simt mai bine.
Dr. Slade s-a uitat la ea pe deasupra ochelarilor.
— Vrei să-mi spui c-ai făcut tot acest tărăboi din cauza gazelor?
Clara a ridicat din umeri.
— Nu ştiu, a spus ea. Tu eşti doctorul, nu eu.
Şi-a pus amândouă mâinile pe burtă şi-a sărit ca arsă.
— Uite, iar începe.
— Întinde-te să vedem ce se-ntâmplă.
S-a uitat la infirmieră, încruntându-se.
— 269 —
— N-am de gând să cer mai multe examene sau raze X, dacă este vorba numai de o acumulare de gaze sau de un ciclu dureros.
— Te rog, a spus Clara. N-am nevoie decât să mă plimb puţin.
Dacă nici asta nu ajută, fac tot ce spui tu.
Dr. Slade s-a uitat la ea bănuitor, apoi a scuturat din cap, luând-o spre uşă, cu o lucire de dezgust în privire.
— Du-o până la capătul holului şi-napoi, i-a spus el infirmierei.
Clara a urmat-o pe infirmieră afară din sala de consult, cu inima galopându-i în piept. S-a uitat în ambele direcţii ale culoarului să
vadă dacă exista vreo scară care să coboare în subsol, ştiind în străfundul minţii ei că nu va fi aşa de uşor şi sperând totuşi că măcar o dată lucrurile vor merge cum vrea ea. La ambele capete ale coridorului erau alte culoare, care duceau spre stânga şi spre dreapta.
I s-a făcut un gol în stomac. Se târa de-a lungul peretelui în urma infirmierei, cu o mână pe burtă şi cu cealaltă ţinându-se de zid. Se-ntreba dacă va găsi o scară imediat sau dacă nu cumva va trebui să
rămână în infirmerie. Dacă nu găsea o cale de a coborî în tuneluri, va trebui să inventeze ceva ca să se strecoare afară din camera ei mai târziu. Ceva aproape imposibil.
Când au ajuns la capătul culoarului, infirmiera a făcut stânga-mprejur şi-a pornit-o-napoi spre sala de consult a doctorului Slade.
