Yott s-a retras din îmbrăţişare şi a condus-o pe Clara la uşă, dar nu înainte ca aceasta să apuce să vadă cum îi izvorau lacrimile din ochi.
— 63 —
Capitolul 5
Izzy
Sâmbăta de la sfârşitul primei săptămâni de şcoală a lui Izzy a fost fierbinte şi umedă, iar briza răcoritoare abia dacă mişca ramurile cele mai înalte ale copacilor. La nivelul pământului, aerul era irespirabil.
Izzy mergea spre muncă, trecându-şi degetele prin frunzele mestecenilor care umbreau trotuarul. Era dimineaţă devreme şi pe frunze încă era un strat de rouă, care lăsa frunzele umede şi reci. Peg şi Harry plecaseră mai devreme ca de obicei pentru că Peg abia aştepta să deschidă valizele luate de la Willard. În loc să meargă cu ei cu maşina, Izzy preferase să parcurgă pe jos cele două mile până la depozitul muzeului. Acum era bucuroasă că procedase aşa şi că avea la dispoziţie câteva minute numai pentru ea. Între şcoală, teme şi mesele cu părinţii adoptivi, săptămâna zburase, pur şi simplu. Şi fusese o săptămână grea.
În primele zile în care Izzy învăţase să se orienteze în şcoală, întârziase aproape la fiecare oră de curs. De câteva ori, ceruse ajutor pentru a găsi clasele, iar vreo doi elevi îi indicaseră direcţia greşită.
Părea că făcuseră asta intenţionat şi ea nu putea înţelege de ce. Nu le făcuse nimic acelor oameni. A încercat să nu ia în seamă modul în care o tratau, întrebându-se dacă aşa se purtau cu toţi nou-veniţii sau dacă era ceva personal. Ambele variante o răneau.
La prima oră de educaţie fizică, după ce, în sfârşit, a înţeles că sala de sport era separată de cantină printr-un coridor lung, pe uşa vestiarului pentru fete era un anunţ care menţiona că sala era temporar închisă din cauza unor probleme la instalaţia de apă. Când a auzit strigăte îndepărtate şi scârţâit de tenişi pe podeaua de lemn venind din altă parte a clădirii, i s-a strâns stomacul. Deja întârziase.
A oftat, a luat-o după colţ şi aproape că s-a împiedicat de o prietenă
de-a lui Shannon, care îngenunchease ca să-şi lege şireturile, în faţa vestiarului băieţilor.
— Fii atentă! a spus fata, sprijinindu-se într-o mână.
— Scuze, a spus Izzy. Nu te-am văzut.
— 64 —
S-a aplecat s-o ajute pe fată, dar aceasta a ignorat-o, continuând să-şi lege şireturile. Oare cum o cheamă? s-a gândit Izzy. Crystal?
Nicole? Tina?
Fata s-a ridicat.
— Ce te grăbeşti aşa? a întrebat ea.
Şi-a scuturat genunchii şi şortul, apoi şi-a trecut degetele prin breton. Părul ei, ca şi al lui Shannon şi al altor câteva fete din şcoală, era lins, tuns în trepte şi cu vârfurile întoarse spre interior – coafura lui Rachel din show-ul de televiziune Prieteni.
Şortul ei alb era extern de strâmt şi pe partea din faţă strălucea litera C, iar tricoul era extralarg. Crystal, aşa o cheamă.
— Mă duceam să mă schimb pentru ora de sport, dar… a spus Izzy.
— Putem folosi vestiarul băieţilor, până repară instalaţia de apă la noi, a spus Crystal. Grăbeşte-te. Domnişoara Southard ne pune să
dăm atâtea ture câte minute am întârziat.
— Dar dacă… a spus Izzy.
Crystal şi-a fluturat mâna în aer, în semn că n-are nicio importanţă.
— Nu-ţi face griji, a spus ea. Ţevile se sparg tot timpul, cel puţin o dată pe lună. Băieţii nu au sport decât după masa de prânz.
Izzy parcă prinsese rădăcini; încerca să-şi dea seama ce are de făcut.
— Voi avea necazuri dacă fac sportul în papuci şi jeanşi? a întrebat ea.
Crystal a râs şi şi-a dat ochii peste cap.
— Crede-mă, a spus ea. Este mai rău decât dacă întârzii.
A apucat-o pe Izzy de braţ şi a tras-o spre uşa vestiarului băieţilor.
— Haide. Sunt numai fete. Îţi arăt eu.
Izzy a lăsat-o pe Cystal s-o conducă spre vestiarul băieţilor, dar s-a oprit în faţa intrării, nesigură. Crystal a împins uşa şi a ţinut-o deschisă, zâmbind. Izzy nu s-a mişcat însă de pe loc.
— Oh, Doamne! a făcut Crystal. Nu fii aşa fricoasă! Merg şi eu cu tine.
Izzy a inspirat adânc. Dacă vrea şi Crystal să intre, poate că e-n regulă. A urmat-o pe Crystal într-un antreu fără tavan care dădea spre o altă uşă. Duhoarea de transpiraţie şi urină stătută i-a izbit nările lui
— 65 —
Izzy şi zgomotul uşilor trântite ale dulapurilor, al apei care curgea la duşuri şi al conversaţiilor răsunau cu ecou, în încăperea de ciment.
Dar vocile erau de bărbaţi. Izzy s-a oprit pe loc. Înainte de a apuca să
se întoarcă şi să fugă, Crystal a prins-o de încheietura mâinii şi a deschis brusc a doua uşă. De cealaltă parte a uşii, aşteptau Shannon şi Nicole. Cele trei fete au înfăşcat-o pe Izzy şi au târât-o în vestiarul băieţilor, trăgând-o de haine şi de păr şi înfigându-şi unghiile îngrijite în braţele ei. Încăperea era plină de aburi şi de băieţi goi sau pe jumătate dezbrăcaţi. Când aceştia le-au văzut pe fete, au început să
râdă, să fluiere, să arunce cu prosoapele ude în aer şi să danseze pe bănci. Izzy îşi ţinea capul în jos şi încerca să iasă, dar fără folos. În zbaterea ei, îşi pierduse un papuc şi-i căzuse sacul cu costumul de sport.
