— Este o tăietură adâncă, a spus el. Dar nu e nimic grav.
S-a uitat la Peg.
— Ai nişte leucoplast sau nişte tifon?
— Aduc trusa de prim ajutor, a spus Peg, chinuindu-se să se ridice în picioare.
— Sunt bine, a spus Izzy, trăgându-şi mâna. Serios.
Dar era prea târziu. Peg era pe la jumătatea pajiştii, alergând cu fusta înflorată învolburată în urma ei.
— Nu arăţi prea bine, a spus Ethan.
A tras un prosop curat de hârtie de pe rolă.
— Eşti albă ca foaia de hârtie.
— Este culoarea mea obişnuită, a spus ea, apăsându-şi pumnul pe burtă.
— Puteai să mă păcăleşti, a spus el. Eu credeam că nuanţa obişnuită a pielii tale este roşu de furie.
S-a întins înapoi după mâna ei, dar ea şi-a smuls-o.
— Ha-ha, a făcut ea. Foarte amuzant.
— Înfăşoară asta în jurul degetului ca să opreşti sângerarea, a spus el, întinzându-i prosopul de hârtie.
Ea l-a luat şi a făcut ce i s-a spus, dorindu-şi ca el să plece. Era prea aproape de ea, prea mirosea a curat, era prea amabil şi incredibil de chipeş. S-a tras înapoi pe pătură şi s-a ridicat în picioare. El a râs, privind în sus spre ea.
— Nu muşc, ştii asta, a spus el.
— Nu, a spus ea. Nu ştiu.
A ridicat coşul de picnic, acum mai uşor, şi a pornit în direcţia maşinii lui Peg.
Ethan s-a ridicat şi a urmat-o.
— Aşadar, crezi că sunt un idiot, aşa-i?
Ea simţea amuzamentul din vocea lui. Îi făcea stomacul să se răsucească.
— Nu cred nimic, a spus ea. Nu ştiu.
A mărit pasul. El a ţinut ritmul.
— Exact. Nu ştii. Însă n-ar trebui să spui aşa ceva despre mine.
— Oh! a spus ea, dându-şi ochii peste cap. Înţeleg cum merg lucrurile. Tu poţi să faci măgării, dar nu accepţi să fii tu ţinta lor!
— 78 —
— Ce măgării fac?
Ea s-a oprit şi s-a întors cu faţa la el.
— Te-am făcut idiot şi te-ai supărat, dar e normal ca tu şi prietena ta să le faceţi farse nasoale tuturor. Aşa-i?
Zâmbetul de pe faţa lui a dispărut şi s-a uitat la ea, cu sprâncenele încruntate.
— Nu am ştiut că este dulapul tău.
— Nu contează al cui dulap era! A fost oribil şi josnic!
— Ai dreptate, aşa a fost, a spus el. Dar Shannon…
— Shannon îţi spune ţie şi tuturor celorlalţi ce să faceţi şi voi o urmaţi ca o turmă de idioţi!
— Nu, nu asta este. Este… ea…
În momentul acela, Izzy a văzut-o pe Peg traversând grăbită
parcarea venind spre ei, cu o trusă, albă cu albastru, de prim ajutor.
Harry o urma îndeaproape, cu fruntea brăzdată de îngrijorare.
Izzy a scuturat din cap.
— Exact asta este! Dar nu vreau să discutăm despre asta, acum. Tu şi cu mine trebuie să lucrăm împreună până terminăm de inventariat toate valizele alea. Haide să recunoaştem că avem păreri diferite, bine?
