Sângele i-a invadat obrajii lui Izzy. Nimeni nu aflase despre mama ei atât de repede. S-a uitat lung la Shannon.
— Ce vrei să spui? a întrebat Nicole, cu interes prefăcut şi un zâmbet compătimitor pe chip. Ce-a făcut mama lui Izzy?
— Oh, scuze, a spus Shannon, prefăcându-se surprinsă. Am crezut că ştie toată lumea.
S-a-ncruntat şi s-a uitat la Izzy.
— Mama lui Izzy l-a împuşcat pe tatăl ei, în timp ce acesta dormea. E închisă pe viaţă la Bedford.
În clasă s-a auzit o exclamaţie colectivă de uimire. O mare de capete s-au întors spre Izzy. Ochi mari, şocaţi se uitau fix la ea. Fetele şi-au dus mâinile la gură. Băieţii băteau cuba, râzând. Dintr-odată,
— 124 —
toţi au început să sporovăiască.
— Este condamnată la moarte? a întrebat unul dintre băieţi.
— O poţi aduce s-o vedem şi să ne povestească? a întrebat Luke, râzând zgomotos.
— Culoarea ei favorită e portocaliul? a întrebat Nicole.
Dl Defoe a ieşit în faţa clasei.
— Gata, liniştiţi-vă, a spus el, ridicându-şi mâinile. Tăcere toată
lumea!
Nimeni nu-l asculta. Fata care stătea lângă Izzy s-a ridicat şi s-a mutat pe alt scaun. Luke era în picioare pe scaun şi, cu braţele întinse-n faţă, mima că ţinteşte pe cineva cu pistolul, cu degetul pe trăgaci.
— Bang, bang! a făcut el, trăgând gloanţe imaginare în Izzy.
Apoi a tras spre prietenii lui. Câţiva s-au prăbuşit pe podea, gemând şi prefăcându-se morţi.
Izzy s-a ridicat pe picioarele-i moi, şi-a strâns cărţile şi a pornit spre uşă. Ethan s-a ridicat şi i-a pus un braţ pe mână, oprind-o.
— Stai, i-a spus el.
Apoi a strigat către ceilalţi:
— Încetaţi cu toţii! De ce nu vă maturizaţi şi nu încetaţi odată să
fiţi aşa de idioţi!
Au tăcut cu toţii şi s-au uitat la el cu ochii holbaţi.
— Ce dracu’, Ethan? a spus Luke. Îţi place Izzy Pop?
— Daaa, Ethan, a spus un băiat cu păr roşu şi faţă pistruiată.
Prietena ta ştie de pasiunea ta pentru noua colegă?
Avea vocea ascuţită ca a unei femei, în contrast izbitor cu dimensiunile lui de animal. Nu era gras, ci avea umeri largi şi era musculos, ca un taur sau un camion. Dacă Izzy nu se înşela, îl chema Josh.
Shannon s-a ridicat şi a smuls mâna lui Ethan de pe braţul lui Izzy.
— Ce faci? a şuierat ea, cu faţa schimonosită de furie.
În timp ce aşteptau toţi să vadă ce va face Shannon în continuare, în clasă s-a aşternut tăcerea.
— Aşezaţi-vă toţi pe scaune! a spus dl Defoe. Încă un singur cuvânt, de la oricare dintre voi, şi veţi fi toţi pedepsiţi!
Shannon l-a tras pe Ethan de lângă Izzy şi s-a aşezat îmbufnată.
— 125 —
Izzy a tras cu ochiul la ea, cu foc în priviri, şi s-a-ndreptat spre ieşire.
— Te rog să te întorci la locul tău, domnişoară Stone, a spus dl Defoe. Şi nu lăsa această gaşcă de delincvenţi juvenili să te impresioneze.
Izzy s-a oprit din mers, cu faţa spre uşă; inima îi bubuia în piept. A clipit ca să oprească lacrimile ce-i umpleau ochii. Nu ştia dacă să
rămână sau să plece, gândindu-se la necazurile pe care le-ar avea dacă ar ieşi din clasă. Atunci, dl Defoe a continuat:
— Şi, domnişoară Mackenzie, tu primeşti o săptămână de detenţie.
— Ceee? a făcut Shannon, scâncind. Ce-am făcut?
— Ce-am făcut? s-a auzit din spatele clasei o voce subţire, care imita, ridiculizând, vorbele lui Shannon. Ca de obicei, mă distrez şi eu puţin pe seama altcuiva.