Izzy s-a-ntors să vadă cine vorbise. Era Alex. Stătea sprijinită de pervazul ferestrei, privind furioasă şi vorbind pe ton sarcastic.
— Toată lumea ştie că mămicuţa este alcoolică şi tăticul ne-a părăsit. Aşa că fac tot ce am chef, pentru că sunt o biată fată amărâtă
şi confuză.
— Tacă-ţi fleanca! a ţipat Shannon.
A sărit de la locul ei şi a pornit spre Alex. Ethan a prins-o de spate.
— Domnişoară Mackenzie! a strigat dl Defoe. Încerci cu orice preţ
să fii exmatriculată?
— E-o mincinoasă! a spus Shannon, încercând să scape din strânsoarea lui Ethan.
Câţiva elevi s-au uitat unii la alţii, scuturând din cap şi dându-şi ochii peste cap. Alţii şi-au lăsat ochii-n jos, ca şi cum ar fi fost jenaţi că Shannon pierdea teren.
— Calmează-te, i-a spus Ethan lui Shannon.
— Eşti o curvă! i-a strigat Shanon lui Alex. Exact ca maică-ta!
— Gata, a spus dl Defoe. Ethan şi Shannon, duceţi-vă la director.
Acum. Ieşiţi afară!
Ethan a apucat-o pe Shannon de încheietura mâinii şi a tras-o afară din clasă, în timp ce Shannon continua să strige obscenităţi.
Elevii au început să discute cu însufleţire. Izzy stătea în faţa clasei cu cărţile la piept, cu un nod de foc în gât. Nu se putea decide dacă să
meargă la locul ei sau să ceară permisiunea să se ducă la toaletă, ca să
— 126 —
se adune puţin. Dl Defoe încerca să recâştige controlul clasei. Nimeni nu-l lua în seamă. Izzy şi-a şters ochii şi s-a-ntors la locul ei. În cele din urmă, au tăcut toţi şi dl Defoe şi-a terminat ora. Izzy n-a auzit o vorbă.
După oră, Izzy s-a grăbit să meargă la dulap, a îndesat caietul de teme şi jurnalul Clarei în rucsac, apoi s-a dus la toaletă. De-abia aştepta să se termine ziua asta. La noapte, acasă, îi va spune lui Peg că
jurnalul era la ea. Spera ca Peg să o ierte şi să nu o trimită la altă
familie adoptivă. Izzy a deschis uşa de la toaletă şi s-a îndreptat spre şirul de cabine, apoi s-a oprit pe loc. Shannon stătea sprijinită de radiator, cu faţa roşie şi ochii umflaţi. Crystal şi Nicole stăteau de-o parte şi alta a ei, ţinând în mână nişte şerveţele şi masând-o pe Shannon pe umeri.
— Ieşi dracului de-aici! a strigat Shannon.
Izzy a pornit spre ieşire, apoi s-a răzgândit. S-a-ntors s-o-nfrunte pe Shannon.
— Ascultă, a spus ea, de lângă ieşire. Nu ştiu de ce mă urăşti atât de mult, dar înţeleg prin ce treci. Este greu să ai părinţii în asemenea situaţie.
Shannon a pufnit şi s-a ridicat.
— Tu să asculţi la mine, ucigaşo, a rânjit ea dispreţuitor, aruncând o cutie goală de şerveţele înspre Izzy. Nu ştii nimic despre mine. Şi nu vei şti niciodată.
Izzy şi-a muşcat obrazul pe dinăuntru, luptându-se cu impulsul de a ţipa la Shannon. Mai mult decât orice, voia să-i spună să se calmeze şi să înceteze să-şi verse furia pe ceilalţi. Dar se temea că odată ce-ar fi început să strige, nu s-ar mai fi oprit niciodată. În plus, n-ar fi folosit la nimic. În lipsă de-altceva, poate că ea şi Shannon ar putea ajunge măcar la un fel de armistiţiu. Cel puţin ar putea să se poarte civilizat una cu cealaltă, până la absolvire. Merita să-ncerce. Cum spunea întotdeauna bunica ei, prinzi mai multe muşte cu miere decât cu oţet.
— Bine, a spus ea. Poate vom putea sta amândouă de vorbă
cândva? Mi s-a părut că voiai să fim prietene, când am venit aici prima dată. Poate putem s-o luăm de la-nceput.
— Singurul lucru pe care poţi să-l faci e să-ţi găseşti o altă slujbă.
— 127 —
Nu vreau să mai lucrezi împreună cu prietenul meu.
Izzy a ridicat din umeri şi a scuturat din cap.
— Îmi pare rău, dar asta nu se va întâmpla.
Shannon s-a mişcat în direcţia ei. Crystal şi Nicole au urmat-o, cu braţele încrucişate la piept.
— Dacă ştii ce e bine pentru tine, vei face în aşa fel încât să se întâmple, a spus Shannon.
Înainte ca Izzy să poată răspunde, fetele au apucat-o şi au trântit-o de perete.
Izzy s-a zbătut, încercând să scape, răsucindu-şi umerii în faţă şi-n spate. Shannon s-a aşezat în spate, blocând ieşirea. Fetele o ţineau pe Izzy de braţe, în timp ce Shannon şi-a dus un deget la buze, căzută pe gânduri.
— Hmmm, a făcut ea. Ce-aş putea face eu ca să-ţi dau o lecţie?
În clipa aceea, cineva a deschis uşa unei cabine, cu un pocnet puternic, metalic, care a răsunat ca un tunet cu ecou sub tavanul înalt al încăperii.