Şi-a aprins ţigara, a pus din nou bricheta în geantă şi a tras un fum lung. A coborât fereastra din partea şoferului şi a dat fumul pe fereastră.
— Până când mama mea i-a spus mamei ei ce-i făcea propriul ei tată.
— Credeam că mama ei ştia că el o lovea.
Alex i-a aruncat o privire, încruntându-se.
— De unde ştii că tatăl ei o bătea?
— Mi-a spus Ethan.
— Chiar a venit la tine-acasă?
— Da!
Alex a scos un fluierat.
— Am crezut că ai spus asta numai ca s-o umileşti pe Shannon.
Cum s-a-ntâmplat? Adică, ce-a căutat acolo?
— Lucrăm împreună la muzeu, a spus Izzy. Voia să-mi spună că
regretă că şi-a bătut joc de mine. Vrea să fim prieteni.
— Uau! a spus Alex. Eşti, în mod clar, în capul listei lui Shannon, de-acum!
A râs şi a mai tras un fum din ţigară.
— Dar, cel puţin, îi vei abate atenţia de la mine.
— De ce te urăşte atât de mult?
Alex a oprit maşina la semafor şi s-a uitat la Izzy, ca şi cum şi-ar fi putut da seama după culoarea ochilor dacă era sau nu de-ncredere.
— Dacă-ţi spun, nu ai voie să dezvălui nimănui. Niciodată, a spus ea.
— În regulă! a zis Izzy.
— Să nu crezi că vreau s-o protejez pe Shannon sau că-i sunt loială
sau altceva. A fost cu mine atât de nenorocită, încât nu-i datorez nimic. Vreau numai să termin anul ăsta cu cât mai puţine drame posibil şi să mă car din oraşul ăsta, după absolvire. Plec fără să mă uit înapoi.
— Nu spun nimănui, a zis Izzy. Promit.
Culoarea semaforului s-a schimbat şi Alex a traversat intersecţia,
— 130 —
trăgând încă un fum. Izzy aştepta ţinându-şi respiraţia.
— Nu e vorba de faptul că tatăl lui Shannon o bătea, a spus Alex cu voce plată. E vorba despre ceva mult mai rău.
Izzy s-a ghemuit în scaun. I-a luat un timp să formuleze următoarea întrebare. Înainte de a vorbi, a înghiţit în sec.
— Ce anume i-a făcut?
Alex a strivit ţigara în scrumieră şi a închis fereastra.
— Cum spuneam, a început ea, Shannon şi cu mine am fost cele mai bune prietene. Întotdeauna voia să rămână noaptea la mine, în weekenduri, dar niciodată nu voia să rămân şi eu la ea. Nu m-am gândit de ce şi, de fapt, mă simţeam chiar uşurată, pentru că tatăl ei îmi dădea fiori. Mi se părea că era mereu cu ochii pe mine. Într-o zi, în jur de ora douăsprezece, am auzit-o plângând în căsuţa din copac şi am ştiut că s-a-ntâmplat ceva rău. Mi-a spus că tatăl ei a venit în patul ei, noaptea, şi… ştii tu…
Izzy a simţit că i se răsuceşte ceva dezgustător în maţe, furia ce-i presa maxilarul fiind înlocuită cu ceva găunos şi rece.
— Oh, Doamne! a făcut ea.
Furia arzătoare ce crescuse în capul ei ca un balon cu aer cald a dispărut, fiind înlocuită cu un val de compasiune.
— Shannon m-a pus să jur că nu voi spune nimănui, a spus Alex.
Niciodată. Câteva zile, nu am ştiut ce să fac. Nu m-am dus pe la ea, n-am vorbit cu ea la şcoală, nimic. Eram şocată şi pur şi simplu nu-mi puteam aduna gândurile, înţelegi? În cele din urmă, nu am putut ţine secretul. Trebuia s-o ajut pe Shannon. Era cea mai bună prietenă a mea. Aşa că i-am spus mamei şi mama i-a spus mamei ei. Numai că
mama lui Shannon ştia deja.
Izzy s-a făcut ghem, cu un nod în gât.
— Mama lui Shannon ştia şi nu făcuse nimic? Şi a recunoscut aşa ceva?
— Da şi nu. După ce mama i-a zis, mama lui Shannon i-a spus, în cele din urmă, tatălui ei ce ştia. S-au luat la ceartă, apoi la bătaie, cum se-ntâmpla de obicei. Dar, de data aceea, Shannon a încercat să-l oprească pe tatăl ei s-o rănească pe maică-sa şi a ajuns ea în spital.
