— Cât timp a fost inconştientă? a întrebat doctorul.
S-a aplecat şi i-a ridicat pleoapele Clarei, uitându-se la pupilele ei cu o lumină puternică, punctiformă.
— Poate vreo cincisprezece minute? a spus infirmiera.
— Cum te simţi? a întrebat-o el pe Clara, cu voce puternică. Eşti ameţită?
Clara a scuturat din cap. A simţit altă contracţie şi şi-a strâns genunchii, încercând să oprească durerea sfâşietoare, arzătoare pe care-o simţea în abdomen. Se simţea de parcă era ruptă-n două. Şi-a muşcat buza de jos, văitându-se încet.
— Te doare capul? a întrebat doctorul.
— Nu, a răspuns Clara. Sunt în travaliu.
Doctorul a ridicat imediat din sprâncene şi s-a uitat la sora medicală, cu o-ntrebare întipărită pe chip. Sora a ridicat din umeri.
— Poţi să te ridici ca să ajungi la masa de consult? a întrebat-o doctorul pe Clara.
— 159 —
Clara s-a sprijinit pe braţele-i tremurânde, în timp ce capul îi zvâcnea în ritmul inimii. Şi-a dat picioarele jos de pe saltea şi s-a coborât de pe brancardă, cu o mână pe burtă. Un lichid cald îi curgea pe picioare, udându-i pantofii de piele. Doctorul s-a dus la chiuvetă
să se spele pe mâini.
— Va trebui să-şi dea jos chiloţii, i-a spus el infirmierei.
Clara şi-a scos pantofii fără să le desfacă şireturile; durerea din abdomen era atât de mare, încât îi era imposibil să stea dreaptă.
Infirmiera s-a apropiat şi-a-nceput să-i ridice rochia, căutându-i lenjeria intimă. Clara i-a dat mâinile la o parte şi şi-a scos singură
chiloţii, străduindu-se să nu cadă din picioare. S-a urcat pe masa de consult, încercând să respire adânc, în ritm normal.
Doctorul a tras suporturile pentru picioare şi a lăsat patul, astfel încât Clara să se întindă pe spate. Ea a făcut ce i s-a spus, punându-şi capul pe o pernă mică, plină de umflături. Doctorul i-a aşezat picioarele în suporturi şi ea a închis ochii, încercând să-şi imagineze chipul lui Bruno, părul lui negru şi zâmbetul frumos. Când doctorul a atins-o, a sărit şi şi-a-ntors capul, uitându-se la imaginea ei din oglinda unui dulap alb plin cu pachete de vată şi instrumente ascuţite şi strălucitoare. Când consultul s-a terminat, doctorul a bătut-o uşor pe genunchi şi i-a spus să se ridice în şezut.
— Amărâta asta e gata să nască, i-a spus el infirmierei. Hai s-o ducem într-un salon.
Infirmiera s-a uitat la Clara, cu buzele strânse, apoi a luat un clipboard şi i l-a dat doctorului.
— Cine-i doctorul ei? a întrebat doctorul, scriind ceva în fişă.
— Dr. Roach, a spus infirmiera. Să aduc un scaun cu rotile?
— Da, a spus doctorul. Şi repede.
Infirmiera a ieşit din cameră şi doctorul i s-a adresat Clarei.
— Ştii cine este tatăl?
Clara a dat din cap, nefiind sigură dacă poate vorbi. Contracţiile erau din ce în ce mai dese.
— Iubitul meu, Bruno, a spus ea, gâfâind.
— Şi unde este acum Bruno?
— Nu ştiu, a reuşit Clara să spună.
— Este şi el pacient aici? a întrebat doctorul.
— 160 —
Clara a scuturat din cap; fruntea şi buza superioară îi erau pline de broboane de sudoare. Infirmiera s-a-ntors cu un scaun cu rotile şi a scos un halat dintr-un dulap. Clara s-a dat jos de pe masă şi s-a aşezat în scaunul cu rotile, încovoiată de durere. Simţea că-i ies măruntaiele şi că-n curând vor deveni o grămadă sângerie în poala ei. Brusc, a copleşit-o nevoia de a se ridica în picioare şi a-ncercat să se dea jos din scaun.
— Stai jos! a spus infirmiera, împingând-o înapoi în scaun.
Înainte să apuce să protesteze, infirmiera a-nceput să-mpingă
scaunul cu rotile către ieşire.
— Vine copilul! a ţipat Clara.
Doctorul a deschis uşa, împingând-o cu putere, şi infirmiera a ieşit cu scaunul pe coridor. A cotit dreapta şi a luat-o la fugă pe coridor, strigând la celelalte infirmiere şi paciente să se dea la o parte din drum. Spre ele venea un infirmier cu un pacient inconştient în scaunul cu rotile. Infirmierul nu s-a putut da la o parte suficient de repede şi cele două scaune aproape s-au ciocnit. În cele din urmă, infirmiera a luat-o pe un culoar scurt şi a dus-o pe Clara într-un salon cu un singur pat.
— Ridică-te, a spus infirmiera.
O altă infirmieră a ajutat-o pe Clara să se dea jos din scaunul cu rotile şi a început să-i dea jos hainele.
— Hai să-ţi pui halatul ăsta de spital, a spus ea, scoţându-i sutienul. Eşti gata să naşti. Înţelegi?
— Da, a spus Clara gâfâind. I-am spus dr. Roach că sunt însărcinată, dar nu i-a păsat.
