— Va fi atât de multă lume, încât nici nu vei şti că e şi ea pe-aici.
Pur şi simplu, o ignori.
— 183 —
— Dar dacă nu mă ignoră ea pe mine?
— Vei fi cu mine şi cu prietenii mei de la Romulus. Nici ei nu vor marşa la prostiile lui Shannon. Totul va fi bine.
— Nu ştiu ce să zic…
— Vrei să te relaxezi şi să-ţi trăieşti un pic viaţa? Ăsta este ultimul tău an de liceu! Trebuie să faci nebunii cât mai poţi!
Nu, mulţumesc, a gândit Izzy. Asta-i exact ceea ce încerc să NU fac.
La capătul drumului înnămolit, au ajuns la un luminiş plin de iarbă, plin de maşini, camionete şi motociclete. Izzy şi-a muşcat buza de jos. Printre copacii din partea cealaltă a parcării, vedea un grup de copii care beau, fumau şi dansau în jurul unui foc de tabără, aprins pe ţărm. Scânteile roşii săreau spre cerul nopţii, ca nişte muşte de foc care se roteau fără control. În fundal, lacul Seneca se contura ca un vas negru uriaş, iar luna plină se reflecta pe suprafaţa lui, pe o fâşie lată, unduitoare. Izzy citise undeva că cuvântul „lunatic” îşi avea originea în ideea că razele lunii puteau afecta minţile oamenilor.
Spera ca asta să nu se întâmple, în această noapte.
Alex a parcat şi ele au ieşit din maşină, luându-şi sacii, păturile şi cortul de pe bancheta din spate. Muzica era tare şi basul bubuia ca inima altcuiva în pieptul lui Izzy. Briza răcoroasă aducea mirosul plăcut de foc şi de lemn ars, de peşte în descompunere şi de alge ude, de apă rece într-o cupă de fier.
Izzy şi-a mai pus o haină pe ea, şi-a aşezat sacul pe umăr şi a urmat-o pe Alex spre cealaltă parte a zonei de parcare. Au luat-o pe podeţul de scânduri de deasupra unei mlaştini mici, apoi au continuat pe poteca şerpuitoare printr-o zonă lată de lăstăriş şi printre limbi subţiri de nisip, până au ajuns pe mal. Pe plajă erau adunate câteva zeci de copii care stăteau în picioare sau aşezaţi în scaune pliante în jurul focului ori îşi instalau corturile, stăteau pe pături şi mâncau pizza şi chipsuri, fumau şi beau bere. Un grup stătea în jurul unei narghilele, în timp ce alţi copii jucau volei, iar alţii se adunaseră în jurul unei sticle de Jack Daniel’s. Cineva îşi trăsese Pontiacul Sunfire pe nisip şi-i deschisese portbagajul, cu boxele stereo date la maximum. Petrecerea începuse la ora trei după-amiază, dar Izzy şi Alex întârziaseră pentru că avuseseră de lucru.
— Hai să ne-aşezăm acolo, a spus Alex, arătând spre un petic de
— 184 —
pământ liber şi lângă o dună acoperite cu iarbă. Izzy a urmat-o pe Alex prin mulţime, căutând feţe cunoscute, gândindu-se dacă se-ntreba cineva ce naiba căuta ea acolo. A văzut un băiat care stătea-n mâini, în timp ce Luke şi Josh îl ţineau de picioare şi-i turnau pe gât bere, cu ajutorul unei pâlnii şi al unui furtun. În jurul lor se strânsese o mulţime care scanda „Bea, bea, bea!”, în timp ce tipul cu capul în jos şi picioarele-n sus încerca din răsputeri să înghită berea fără s-o verse.
Izzy a remarcat câteva cupluri aşezate lângă foc, care se ţineau de mână şi se giugiuleau. Când i-a văzut pe Shannon şi pe Ethan înveliţi într-o pătură, vorbind şi râzând cu Crystal şi cu prietenul ei, Dave, şi-a-ntors privirea-n altă parte.
— Cred că zvonurile nu se confirmă, la urma urmelor, a spus Alex, lăsându-şi sacul pe nisip. Oricum, nu încă.
— Ce zvonuri?
Alex a făcut semn cu capul în direcţia lui Shannon şi a lui Ethan.
— Toată lumea vorbeşte că Ethan vrea s-o termine cu Shannon ca să poată ieşi cu tine, a spus ea.
Izzy a simţit că i se urcă sângele-n obraji.
— Asta nu se va-ntâmpla.
— Poftim? N-o va termina cu ea sau nu va ieşi cu tine?
— Nici una, nici alta.
— Vrei să spui că nu eşti interesată? a întrebat Alex, zâmbind, apoi a-ngenuncheat ca să întindă cortul.
— Nu sunt câtuşi de puţin, pentru că nu vreau să am de-a face cu scandalagioaicele şcolii.
— Aşadar, dacă n-ar fi Shannon, te-ar interesa?
— Nu asta am spus eu.
— Oh, am înţeles. Încă eşti cu prietenul tău de la fosta şcoală.
Izzy a scuturat din cap.
— Mă concentrez numai asupra anului ăsta şcolar, asta-i tot.
Trebuie să ştiu ce voi face după ce-mplinesc optsprezece ani. N-am nevoie de cine ştie ce relaţie stupidă care să-mi strice viaţa.
— Uh! a făcut Alex.
În acel moment, au apărut mai multe fete şi băieţi, cărând pături, un cort, rucsacuri şi o ladă frigorifică. Băieţii au pus jos lada şi s-au
— 185 —
apucat să monteze cortul, în timp ce fetele o îmbrăţişau pe Alex. Alex a făcut prezentările.
— Ţi le prezint pe Kim şi Jackie de la Lakeshore.
Apoi s-a-ntors spre băieţi.
— Cris este de la Lakeshore, Fin şi Turtle sunt de la Romulus.
— Salut! a spus Izzy, zâmbind.
