În colţul din fund, o criptă de lemn pentru depozitarea cadavrelor,
— 202 —
cu şase uşi, ocupa aproape un sfert din încăpere; balamalele şi mânerele erau ruginite şi fără lustru. Lângă criptă era un motor negru, corodat, folosit la refrigerarea camerei de stocare. Cele două
uşi de sus ale criptei erau relativ fără pete, iar lumina lanternelor se reflecta în blaturile lor de lemn. Cele patru uşi de sub ele erau pătate şi aveau nişte dungi de smoală cel mai probabil, ca şi cum ceea ce se aflase putrezise şi se topise, curgând peste tot. În aer, se simţea un uşor miros de formaldehidă şi mucegai.
Izzy şi-a astupat gura cu mâna, luptându-se cu impulsul de a ieşi din încăpere şi din clădire, la aer curat. Apoi a văzut într-un colţ un dulap cu două sertare pentru dosare. S-a dus grăbită la el şi-a tras sertarul de sus, luminându-i conţinutul cu lanterna. Spre fundul sertarului, zăcea un teanc de dosare, aproape gri din cauza stratului gros de praf şi a pânzelor de păianjen depuse peste ele. Alex a venit să
vadă ce făcea Izzy acolo.
— Ce-i asta? a-ntrebat ea. Ce-ai găsit?
Izzy i-a-ntins lanterna.
— Ţine asta, i-a spus ea.
Alex a-ndreptat lanterna spre interiorul dulapului, în timp ce Izzy căuta printre dosare, cu respiraţia tăiată. Toate dosarele erau goale. A deschis sertarul de jos şi a găsit o mulţime de hârtii îngălbenite, aruncate la-ntâmplare. A luat hârtia de deasupra în mână şi lanterna de la Alex. Era un certificat de deces necompletat, cu sigla Statului New York pe el.
— Ce cauţi? a-ntrebat Alex.
— Lucrăm la un proiect despre Willard la muzeu, a spus Izzy.
Încerc numai să văd dacă găsesc ceva care să ne fie de folos.
— Cum vei explica asta mamei tale adoptive? a întrebat Alex.
— O să mă gândesc la asta mai târziu, a răspuns Izzy.
În clipa aceea a apărut Crystal.
— Vino, a spus ea şi a luat-o pe Alex de braţ, trăgând-o spre masa pentru autopsie. Hai să vedem dacă o putem face pe doamna aceea să
se arate din nou. Adunaţi-vă toţi într-un cerc şi o vom chema.
Izzy a căutat prin restul hârtiilor. În toată grămada de hârtii erau numai certificate de deces necompletate.
— Grăbeşte-te! i-a strigat Alex.
— 203 —
Izzy şi-a dat ochii peste cap şi a-nchis sertarul.
— Toată lumea să vină aici, a spus Crystal. Vom face o şedinţă de spiritism!
— Grozav! a spus Dave, grăbindu-se să vină alături de Crystal.
Bună idee, iubi!
Luke a dat jos de pe masa pentru autopsie o cutie de carton îmbibată cu apă şi a spus:
— Hei, Josh, vino aici şi întinde-te pe masă. O să-ţi facem un masaj pe care nu-l vei uita niciodată.
Josh a râs şi a luat-o-n direcţia criptei. A deschis una dintre uşile de la mijloc şi i-a luminat interiorul. Acesta era găurit şi mucegăit.
— Mă voi întinde, a spus el. După ce te întinzi tu aici.
A împins o placă ruginită, umplând încăperea cu un scrâşnet de metal pe metal.
— Cât îmi dai? a întrebat Luke.
— Cinci dolari, a spus Josh.
— Eu îţi dau zece, dacă ne laşi să te băgăm acolo şi să-nchidem uşa, a spus Dave.
— Vreţi să terminaţi odată cu prostiile-astea! a spus Crystal. Eu cred c-am venit aici ca să vedem dacă locul ăsta e bântuit!
Josh a venit lângă masă, lăsând uşa de la criptă întredeschisă.
— Bine, bine, a spus el. Nu vă enervaţi aşa.
— Tacă-ţi fleanca, auzi? a spus Crystal. Asta-i treabă serioasă.
A scos o lumânare mică şi groasă din buzunarul hainei, i-a cerut lui Dave bricheta şi a aprins fitilul scurt. Apoi a pus lumânarea în centrul mesei pentru autopsie, mişcându-se încet şi cu grijă ca să nu se stingă flacăra şi nici să nu atingă cu degetele suprafaţa de inox a mesei.
— Bun, acum haideţi, a spus ea cu voce moale. Aşezaţi-vă toţi în jurul mesei. Şi stingeţi-vă lanternele.
Toţi şi-au stins lanternele şi s-au apropiat de marginea mesei. Izzy stătea între Dave şi Josh, cu spatele spre criptă, cu lanterna sub braţ şi cu pumnii în buzunarele hanoracului. Crystal l-a luat de mână pe Dave şi s-a-ntins după mâna lui Alex; flacăra lumânării pâlpâia şi arunca umbre întunecate sub ochii lui Crystal.