Au găsit camera de tratamente cu şocuri electrice pe partea stângă
a tunelului, după a patra arcadă. Spaţiul cu tavan jos era plin de mese pentru consult, cărucioare ruginite şi cutii metalice nituite, care arătau ca nişte baterii uriaşe, cu cadrane negre şi multe fire care ieşeau din ele. De-a lungul peretelui din fund, erau nişte dulapuri medicale jerpelite, cu sertarele pe jumătate deschise, din care se revărsau bobine de sârmă, dispozitive de protecţie pentru dinţi, din
— 200 —
cauciuc, şi ceva ce semăna cu nişte comenzi de jocuri video. Izzy a mers de-a lungul pereţilor, căutând dulapuri pentru dosare sau ceva ce-ar putea conţine documente. Nu exista nimic de-acest fel.
— Cred că-i supuneau la şocuri pe mai mulţi în acelaşi timp, a spus Dave. Ca pe o turmă de vite duse la-nsemnat.
— Chiar aşa arată, a spus Alex. Ai spus că a fost o inundaţie şi că
au murit oameni aici?
— Da, a spus Josh, cotrobăind printr-un sertar.
S-a-ntors să se uite la ea, îndreptându-şi lanterna aprinsă spre faţa ei.
Alex a ridicat mâna şi şi-a acoperit ochii.
— Idiot ce eşti! a spus ea. Mă orbeşti!
— Scuze, a spus el, lăsând lumina în jos.
— E aşa de scârbos, a spus Crystal.
— Mă-ntreb dacă făceau şi lobotomii aici, a spus Alex.
— Haideţi, a spus Dave. Noi avem de explorat morga, nu de pierdut timpul pe-aici.
— Da, a făcut Izzy.
Îi venea să vomite.
— Hai să ieşim de-aici.
Pe măsură ce se-apropiau de morgă, aerul devenea şi mai umed, şi mai rece. Izzy şi-a strecurat mâinile-n buzunarele hanoracului şi şi-a pus gluga. Lângă ea, Crystal îşi ţinea mâna ridicată deasupra capului, îngrozită că i s-ar putea lipi de păr vreo pânză de păianjen sau i-ar atinge faţa. Fără să-i anunţe, Josh s-a oprit brusc şi a luminat cu lanterna camera din stânga lui, care avea uşa deschisă. Dave a continuat să meargă, apoi s-a oprit şi el şi s-a-ntors.
— Haideţi! a spus el. Aproape-am ajuns!
Josh s-a apropiat de uşa deschisă.
— Ce dracu-i asta? s-a mirat el, cu vocea plină de dezgust.
Dave a venit lângă el.
— Măiculiţă! a exclamat el.
Cei doi au dispărut în încăpere. Toţi ceilalţi i-au urmat.
Pereţii camerei din piatră erau căptuşiţi cu cuşti de fier, făcute din metal gros de un centimetru, cu barele nituite formând un model în zigzag, ca împletitura slăbită a unui coş de nuiele. În cuşti erau
— 201 —
pătuţuri de metal fixate în podea cu şuruburi şi din tavan atârnau lanţuri şi cătuşe.
— Ce e locul ăsta? a întrebat Crystal.
— Îi ţineau pe oameni în cuşti! a exclamat Josh, râzând nervos.
— Poate că aici îi ţineau pe pacienţii violenţi, a spus Alex.
— S-ar putea ca aici să-i fi ţinut pe pacienţii bolnavi de tuberculoză sau febră tifoidă, a spus Izzy.
— Este înfiorător, a spus Alex. Nu-i de mirare că Willard e bântuit.
— Putem merge acum la morgă şi să terminăm odată cu asta? a spus Izzy, încercând să-şi menţină vocea fermă.
— Da, a spus Josh. Hai să mergem. Ne putem întoarce aici cu altă
ocazie.
Au ieşit unul câte unul din cameră şi au luat-o la stânga. În sfârşit, au văzut uşile duble şi plăcuţa de metal decolorată pe care scria, cu litere verzi, Morga. La capătul tunelului au găsit o altă intrare, cu geamurile sparte în jumătatea de sus a uşilor duble. Lumina tăcută a razelor lunii se strecura înăuntru prin sticla acoperită de funingine, ca o pereche de ochi albaştri, incandescenţi. Stivă peste stivă de coşciuge cioplite manual se cocoţau pe pereţii de lângă uşi, ca nişte teancuri de cărţi supradimensionate.
— Oh, Doamne, Dumnezeule! a spus Crystal. E-aşa de scârbos!
S-au îndreptat spre uşile duble, mişcându-se-ncet, de parcă se temeau să nu-i aştepte ceva pe cealaltă parte a acestora. Dave şi Josh şi-au plimbat luminile lanternelor prin toată încăperea. În fundul acesteia era o chiuvetă adâncă, cu trei bazine, cu picurătorul de porţelan plin cu recipiente din plastic îngălbenit şi sticle transparente. Cutii cu gunoi şi canistre mucegăite erau aruncate în dezordine pe podeaua de ciment plină de pete, alături de un cărucior cu instrumente pentru necropsie corodate şi de câteva scaune pliante rupte. Deasupra mesei de autopsie din oţel inoxidabil atârna un sistem industrial de iluminat, suspendat de tavanul scorojit. Pe ambele laturi ale mesei, aproape de mijloc, erau nişte găuri pătrate pentru drenaj şi la un capăt era un mic bazin cu un furtun negru.
Lângă masă, era o vană mare, pe roţi, cu un furtun de cauciuc venind de sus. Pe latura de metal scria Fluid pentru îmbălsămare.
