— Îmi spui tu ce se-ntâmplă, i-a spus Jackie lui Alex. Eu mă duc înapoi.
— Oh, haide, a spus Alex. E doar o distracţie.
Jackie a scuturat din cap.
— Distracţia asta e prea dură pentru mine.
— Merg şi eu cu tine, a spus Izzy.
— Hei, nu mă puteţi lăsa amândouă singură! a zis Alex. Haide, Izzy. Te rog! Măcar tu rămâi.
Izzy a bombănit în sinea ei.
— Bine! a spus ea.
S-a gândit că măcar va afla ceva în plus despre Clara şi fiica ei.
— Dacă cineva vrea să se-ntoarcă, a spus Josh, daţi-i drumul.
Restul vom intra înăuntru. Acum, hai să înceapă spectacolul. Eu, Bryan, Paul şi Ethan vom fi şefii de echipă. Un grup va intra în pavilioane, unul în morga de la Chapin Hall, unul în Hadley Hall şi unul în Rookie Pest House. Luke şi Dave, ce-ar fi să cercetăm noi morga?
— Eu mă bag, a spus Dave.
A prins-o pe Crystal de talie; aceasta a zâmbit şi-a aprobat dând din cap.
— Şi eu, a spus Luke.
— Minunat! a spus Josh.
S-a uitat la Alex şi Izzy.
— Fetelor vreţi să faceţi parte din grupul nostru?
Alex s-a uitat la Izzy.
— Ar fi supertare să mergem la morgă, a spus ea.
Izzy a ridicat din umeri.
— 194 —
— Nu-mi pasă din ce grup fac parte, a spus ea.
— Cred că ne băgăm şi noi, i-a spus Alex lui Josh.
— Grupul meu e gata! a anunţat Josh.
Izzy a strâns din dinţi. Îi venise destul de greu să intre în Willard în timpul zilei, darămite în morga de sub Chapin Hall, noaptea? Şi asta împreună cu unii dintre prietenii lui Shannon? Părea o idee cât se poate de proastă. Dar ce mai putea face? Dac-ar fi încercat să se-ntoarcă, probabil că Josh s-ar fi oferit să meargă cu ea. Şi ea nu prea avea chef să admită că-i era frică. Dacă mergea, erau măcar mai mulţi.
Cel mai bun lucru era să meargă înainte.
— Toată lumea stinge lanternele până ajungem la clădiri, a spus Josh.
Au urcat panta acoperită cu iarbă, înspre clădirea cu obloane la ferestre de la Willard State; lumina lunii şi umbrele măturau câmpurile vaste. Când au ajuns la Chapin Hall, s-au oprit cu toţii şi au privit clădirea, îndreptându-şi lumina lanternelor spre ferestrele cu grilaj şi lucarnele întunecate. Clădirea victoriană uriaşă arăta şi mai înspăimântător, noaptea. Izzy a simţit în piept prima scânteie de nelinişte. Cum naiba de-a ajuns ea aici, pentru a treia oară? Chiar gata să intre într-o morgă, după miezul nopţii?
— Oh, Doamne, a spus Crystal. Asta-i cea mai înfiorătoare clădire pe care-am văzut-o vreodată!
— Pariez că morga este şi mai înfricoşătoare, a spus Alex, zâmbind.
Crystal l-a luat pe Dave de mână.
— Îhh! a făcut ea, sărind de pe-un picior pe-altul. Mi-e aşa de frică, încât cred c-o să fac pipi pe mine!
Pe aleea desfundată, plină de gropi, din faţa lui Chapin Hall, echipele s-au despărţit; grupul lui Ethan a luat-o spre pavilionul cu saloane, grupul lui Bryan spre Rookie Pest House, iar cel al lui Josh spre morgă.
Josh şi-a condus grupul pe lângă pavilionul cu saloane până în spatele lui Chapin Hall; clădirile din cărămidă, cu două etaje, continuau cu numeroasele lor aripi, anexe şi adăugiri de acoperiş, făcând ca totul să arate ca o amestecătură de clădiri mai mici, construite ulterior. Mormane de frunze moarte zăceau prin colţurile
— 195 —
fundaţiilor şi de streşini atârnau cuiburi de păsări.
În spatele lui Chapin Hall, Josh s-a oprit la baza unei ieşiri de incendiu ruginite. Ca şi ieşirile de incendiu de la saloanele pacienţilor, ieşirea de la etajul al doilea şi scările erau în interiorul unei cuşti de fier. Izzy nu observase asta înainte, dar la baza treptelor mai era o cuşcă, destul de mare încât să-ncapă-n ea mai bine de-o duzină de oameni, cu o uşă din bare de fier încuiată cu lacăt pe dinafară. În caz de incendiu, oamenii puteau ieşi şi coborî treptele, dar rămâneau captivi în cuşcă, aşteptând înăuntru să vină cineva să le descuie uşa ca să poată ieşi. Izzy s-a cutremurat, dându-şi seama că
asta era o măsură de prevenţie împotriva evadării.
Josh i-a dat lanterna lui lui Izzy, spunându-i să lumineze cu ea cuşca la baza ieşirii de incendiu. Pe marginea ramei de oţel se vedea o tăietură verticală.
— Pe-aici au intrat prietenii mei, a spus el.
