— Poate că şi noi doi am putea deveni cei mai buni prieteni, a spus el.
— Hm, a făcut Izzy.
I-a îndepărtat braţul de pe umerii ei şi s-a ridicat în picioare.
— Cred că mai bine mă culc.
Josh a prins-o de braţ, cu mâna lui enormă ca un manşon cald şi ud de sudoare pe încheietura ei.
— Aşază-te la loc, a spus el, smucind-o. Nu putem sta şi noi câteva minute de vorbă? Să ne cunoaştem puţin mai bine?
Ea s-a smuls şi s-a-ndepărtat.
— Îmi pare rău, a spus ea. Dar sunt obosită şi mă duc să mă culc.
Chiar atunci s-a ridicat Dave, s-a dus la maşină şi a dat drumul la muzică.
— Hei! Ascultaţi cu toţii! a strigat el, întorcându-se la focul ce se stingea. Este miezul nopţii! Ştiţi ce-nseamnă asta!
Josh s-a ridicat şi şi-a aruncat pumnul în aer.
— DA! a strigat el. Hai s-o facem!
Câţiva puşti au sărit şi ei în picioare şi, vorbind precipitat, au pus mâinile pe lanterne şi doze de bere. De cealaltă parte a focului domolit, Ethan, în picioare, îşi testa lanterna. Shannon şi Crystal şi-au pus hanoracele şi acum aşteptau cu zâmbete entuziasmate, foindu-se de nerăbdare.
— Să facem ce? l-a-ntrebat Izzy.
— Intrăm în Willard State, a spus Josh.
Şi-a terminat berea şi a aruncat doza în cărbuni.
— Haide! Am adus nişte lanterne-n plus.
Stomacul lui Izzy a-nceput să i se zbată. Lângă ea, Fin şi Alex stăteau în picioare şi strângeau pătura cu care-şi înveliseră umerii.
— Tu nu te duci, nu-i aşa? a-ntrebat-o Izzy pe Alex.
— 192 —
— Ba da, ce dracu’! a spus ea cu ochii strălucitori. Îmi plac stafiile şi şedinţele de spiritism şi toate rahaturile-astea. Va fi super! Noi am mai mers pe linia ţărmului până la Willard, ca să intrăm în vechiul hangar pentru bărci. Îţi dădea fiori, dar n-am văzut niciodată nimic.
Acum putem explora toate clădirile!
— Păi atunci distrează-te! a spus Izzy. Eu am de gând să mă culc.
— Oh, haide, a spus Alex. Nu strica petrecerea! E doar o plimbare de un kilometru şi jumătate.
— Nu plimbarea mă nelinişteşte, a spus Izzy.
Alex a clătinat din cap.
— Haide. Dacă e prea mult, ne întoarcem. Promit.
— Dacă nu vrea să meargă, nu trebuie s-o forţezi, a spus Josh. Eu voi rămâne aici şi-i voi ţine companie.
Şi-a pus braţul pe după umerii lui Izzy, trăgând-o spre corpul lui durduliu şi transpirat. Izzy i-a îndepărtat degetele de pe braţ şi s-a smuls din strânsoarea lui.
— M-am mai gândit, i-a spus ea lui Alex. Poate că plimbarea îmi va prinde bine.
Şi-au pus toţi pantofii şi tricourile şi cei din clasa a 12-a au luat-o de-a lungul ţărmului, cu lanternele periind terenul din faţa lor, luminând stâncile şi cerul, şi nisipul, şi pădurea. Luna plină se reflecta în lac, dând apei o tentă albăstruie, nepământeană. Luke şi Josh erau în frunte, alegând cea mai uşoară rută, ocolind copaci şi bolovani mari cât o maşină, luându-le în braţe pe unele fete pentru a le trece peste ochiurile mlăştinoase, ca să nu se ude la picioare. Când au văzut hangarul Willard şi docurile, Luke s-a-ntors cu faţa la ceilalţi.
— Haideţi să ne-mpărţim în două grupuri, a spus el. În felul acesta putem acoperi mai mult teren. Dacă cineva vede ceva interesant, ne regrupăm şi verificăm împreună totul. Doi prieteni de-ai mei au fost în tunelurile de sub Chapin Hall şi au găsit morga. Au văzut ceva ce semăna cu o femeie, lângă cripta unde se ţineau cadavrele.
Crystal şi una dintre prietenele ei au ţipat şi s-au luat în braţe, chicotind. Luke a ridicat mâna-n aer şi le-a făcut semn să se liniştească.
— Faţa femeii era umflată şi neagră, a continuat el. Ca şi cum ar fi
— 193 —
stat sub apă sau ceva de genul ăsta. Şi-a deschis gura de parcă ar fi dorit să ţipe şi apoi a dispărut.
— Oh, Doamne! a strigat una dintre fete.
— Tăcere! a spus cineva.
— Doctorii obişnuiau să facă terapie cu şocuri electrice în subsolul lui Chapin Hall, a continuat Luke. În anii 1940, au fost inundaţii uriaşe şi un grup de pacienţi s-au înecat acolo. Se pare că erau vreo cincizeci de oameni. Bănuim că femeia era una dintre ei.
— Prostii! a strigat unul dintre băieţii.
