— Eu dormeam şi el m-a trezit.
— 227 —
— Ce s-a-ntâmplat? a întrebat Clara. Ţi-a făcut ceva? Te-a rănit?
Esther a scuturat din cap.
— M-a scuturat de umăr şi m-a speriat. Dar apoi a-ntrebat de tine.
M-a-ntrebat dacă te cunosc.
Inima Clarei i-a vuit în piept. Şi-a-nfipt unghiile-n palme.
— Cum arăta? a-ntrebat ea. Ţi-a spus cum îl cheamă?
— Păr negru. Ochi căprui.
Esther a-nchis ochii şi, pentru o clipă, Clara s-a temut că Esther va adormi din nou. Apoi pe buzele lui Esther a trecut un zâmbet uşor.
— Foarte chipeş.
Clara abia mai respira.
— Esther, a spus ea. Ce ţi-a spus bărbatul?
Esther a-nghiţit în sec şi a clipit.
— Spune-i Clarei că lucrez în echipa de tâmplari. Spune-i c-am venit s-o iau.
— Cine? a-ntrebat Clara, căreia i se ridicase părul pe braţe. Cine-a venit să mă ia? Cum îl cheamă?
— Bruno, a spus Esther. Bruno a venit să te ia.
— 228 —
Capitolul 1 7
Izzy
În dimineaţa de după întâmplarea cu închiderea ei în morgă, Izzy s-a târât afară din sacul de dormit şi s-a dus clătinându-se în baia lui Alex; avea încheieturile ţepene şi muşchii încordaţi, de parcă ar fi participat la o încăierare. Şi-a dat cu apă pe faţă şi s-a uitat în oglindă.
Avea ochii umflaţi şi părul ciufulit. S-a aşezat pe vasul de toaletă să
facă pipi şi, pentru prima dată, a văzut că avea genunchii zgâriaţi şi învineţiţi. Umflături albastru-închis îi acopereau coatele şi braţele, iar pielea de pe încheieturile de la degete era ruptă şi însângerată. Până
şi degetele de la picioare îi erau vinete. Brusc, i-a revenit senzaţia că
era din nou captivă. A alungat-o, s-a ridicat de pe toaletă şi s-a dus la fereastră. Afară, ziua era cenuşie şi ploua, reflectând amărăciunea din sufletul ei.
Măcar hotărâseră să se-ntoarcă acasă la Alex în loc să rămână la lac peste noapte. Le-ar fi plouat, ca să nu mai vorbim despre drama care s-ar fi petrecut când Shannon ar fi ajuns iar la ele. În plus, Izzy nu reuşea să se oprească din tremurat de când o scoseseră din sertar.
Sacul ei subţire de dormit nu ar fi fost suficient ca să se-ncălzească.
Pe drumul de întoarcere-n oraş, dăduse la maximum căldura în BMW-ul lui Alex, până când Alex şi Ethan au început să se plângă.
După un mic dejun frugal cu suc de portocale şi turtiţe de orez, Alex a lăsat-o pe Izzy la capătul aleii casei părinţilor adoptivi, cu promisiunea că va veni mai târziu ca să vadă un film împreună. În ciuda stării ei sufleteşti întunecate, Izzy îi era recunoscătoare lui Alex pentru încercările ei de a-i scoate din minte ce se-ntâmplase la Willard. Şi-a cocoşat umerii ca să se păzească de ploaie şi a luat-o la fugă pe aleea pavată, sărind peste băltoacele care deveneau din ce în ce mai mari. Încă-l vedea cu ochii minţii pe Ethan pe trotuar unde-l lăsaseră acasă la el, noaptea trecută, aplecându-se prin geamul deschis dinspre locul pasagerului. Prima dată, ea crezuse că el voia s-o sărute şi s-a tras înapoi. Apoi şi-a dat seama că el voia numai să-şi ia la revedere şi s-a-nroşit de stânjeneală. A-ntrebat-o pentru a suta oară
— 229 —
dacă se simte bine şi a insistat să păstreze tricoul până luni dimineaţa, la şcoală, dar ea a refuzat. Totul se-ntâmpla prea repede şi nu voia ca el să creadă că, pentru că tocmai o terminase cu Shannon, ea era gata să devină prietena lui. De fapt, nu credea că va fi vreodată
pregătită să fie prietena lui. Încă nu era sigură că putea avea încredere în cineva care luase parte la farsele meschine ale lui Shannon. Totuşi a păstrat insigna cu Green Day, pe care o găsise în buzunarul tricoului lui. Şi-a trecut degetul mare peste ea, inspirând adânc înainte de-a deschide uşa bucătăriei lui Peg.
De obicei duminica dimineaţă, Harry făcea clătite şi stăteau toţi trei în pijamale, citind reviste şi făcând rebusuri până la ora prânzului. Orele acelea în care râdeau şi sporovăiau, iar Peg şi Harry o ajutau la teme, o făceau să simtă că e membră a acelei familii.
Acum îi chiorăia stomacul gândindu-se la şunca crocantă şi la clătitele pufoase cu lapte bătut, acoperite cu sirop lipicios de arţar.
Dar când a intrat în bucătărie, Harry şi Peg stăteau la masă, îmbrăcaţi în haine de stradă, cu ceştile de cafea în mâini şi ziarul de duminică
îndoit între farfurii. Peg şi-a ridicat privirea, speriată, cu buzele strânse într-o expresie aspră. Harry s-a-ntors în scaun şi s-a uitat la Izzy cu o privire gravă.
Inima lui Izzy s-a strâns. Cumva aflaseră de petrecerea de pe plajă.
Îi minţise că rămâne la Alex şi acum urmau să-i spună că trebuie să
plece. Ştia asta. Şi-a lăsat sacul să-i alunece de pe umăr şi s-a aşezat ţinându-şi respiraţia în timp ce aştepta, uitându-se la fotografiile preşedintelui Clinton şi Monicăi Lewinski de pe prima pagină a ziarului.
— Te-ai distrat bine azi-noapte? a întrebat-o Peg, încercând să
