— Hei! a exclamat Gus.
— Hei, ce?
El a arătat cu bărbia înspre standul cu vată de zahăr.
— Cred că ar trebui să mâncăm niște din aia.
— Și iată-ne aici, încă o dată, am zis eu.
— Poftim? a întrebat Gus.
— A doua oară când ne punem de acord asupra unui lucru.
Gus a plătit vata de zahăr, iar eu nu m-am opus.
— Nu, e în regulă, m-a tachinat el când eu nu am zis nimic. Poți să-mi rămâi datoare. Îmi plătești când ai.
— Cât a costat? am întrebat eu, rupând o bucată uriașă și îndesându-mi-o teatral în gură.
— Trei dolari, dar e în regulă. Poți să-mi transferi mai târziu un dolar jumate.
— Ești sigur că nu e o problemă pentru tine? am făcut eu. Aș putea să-i scriu un cec vânzătorului.
— Știi unde e cel mai apropiat Western Union? Ai putea să mi-i trimiți așa.
— La ce dobândă te-ai gândit?
— Poți să-mi înapoiezi cei trei dolari după ce te las acasă, apoi, dacă
voi afla vreodată că am nevoie de vreun organ, putem să mai negociem.
— Sigur, sigur. Hai să ținem minte discuția asta.
— Da, probabil ar trebui să ne contactăm și avocații.
— Bună idee, am zis. Până atunci, vrei să te dai în ceva?
— Să mă dau în ceva? a repetat Gus. Nu e nimic aici.
— Bine, am zis. Atunci în ce vrei să te dai?
Merseserăm, vorbiserăm și mâncaserăm într-un ritm amețitor.
Deodată, Gus s-a oprit brusc, oferindu-mi ultimul smoc de vată de zahăr.
— În aia, a spus el cât eu mâncam, arătând către un carusel care părea întruchiparea deplorabilului. Ăla arată de parcă s-ar chinui ceva să
mă omoare.
— Cât cântărești, Gus, douăzeci de kile? Animalele alea desenate ți-ar veni de hac și cu un strănut.
— Uau, a făcut el. În primul rând, ultimul tău iubit avea întocmai constituția lui Gumby. Eu am pe puțin de două ori mai multe kilograme decât el. În al doilea rând, uite cine vorbește: tu ai, cât, un metru treizeci?
— Sunt o persoană foarte înaltă de un metru șaizeci, am zis eu.
El și-a mijit ochii și a scuturat din cap la mine.
— Ești pe cât de mică, pe atât de ridicolă.
— Deci nu foarte?
— Carusel, ultima ofertă, a spus Gus.
— E locul perfect pentru montajul nostru, am zis.
— Pentru ce al nostru?
— Tânăra – extrem de frumoasă și foarte înaltă pentru vârsta ei –
nonconformistă îl învață pe mocofanul temător cum să lase trecutul în urmă și să se bucure de viață. O să fie mult dat din cap. Multă muncă de convingere din partea mea dinaintea fiecărei atracții. Tu mă tragi în spatele liniei. Eu te trag înapoi în fața ei. Va fi adorabil și, mai important de atât, te va ajuta cu romanul tău superromantic despre cultul sinucigaș.
Este promisiunea premisei romanului, în care cititorii ar trebui să
rânjească cu gura până la urechi. Avem un montaj!
Gus și-a încrucișat mâinile la piept și m-a studiat cu ochi mijiți.
— O, haide, Gus! am zis, dându-i una în braț. Poți s-o faci. Fii adorabil!
