Mi-a aruncat o privire încruntată, uitându-se când la mine, când la locul unde îl lovisem.
— Cred că nu m-ai înțeles bine. Am zis adorabil.
Expresia serioasă de pe chipul lui s-a risipit.
— Bine, January. Dar nu o să fie nici un montaj. Alege-ți capcana morții. Dacă supraviețuiești, poți dormi diseară știind că m-ai adus cu un pas mai aproape de a crede în finaluri fericite.
— O, Doamne, dacă ai scrie tu scena asta, am muri? am vrut eu să
știu.
— Dacă aș scrie eu scena asta, n-ar fi despre noi.
— Uau. Unu, sunt ofensată. Doi, despre ce ar fi atunci?
El a cercetat mulțimea, iar eu i-am urmărit privirea.
— Despre ea, a zis el în cele din urmă.
— Care ea?
El a făcut un pas spre mine, capul lui venind deasupra umărului meu drept.
— Acolo. Cea de la baza roții.
— Fata cu tricoul pe care scrie „Trage-mi-o, sunt irlandeză”?
I-am auzit râsetul cald și răgușit în urechea mea. Să stau atât de aproape de el îmi retrezea amintirile de la petrecerea frăției pe care nu doream să le retrăiesc chiar acum.
— Femeia care operează mașina, mi-a șoptit el la ureche. Poate o să
facă o greșeală și cineva o să fie rănit din cauza asta. Poate că slujba asta e ultima ei șansă, ultimul loc unde ar fi fost angajată după ce a comis o greșeală încă și mai mare. Poate într-o fabrică. Sau poate a încălcat legea
pentru a proteja pe cineva la care ținea. Genul acela de greșeală aproape inocentă care poate duce la altele mai puțin inocente.
Eu m-am întors cu fața spre el.
— Sau poate va avea șansa să fie o eroină. Slujba asta e ultima ei șansă, dar îi place ce face și se pricepe. Are ocazia să călătorească și, chiar dacă vede în principal doar parcări, ajunge să cunoască o mulțime de oameni. Iar ei îi plac oamenii. Greșeala nu este a ei – o defecțiune la aparat, însă ia o decizie de ultim moment și salvează viața unei fete. Fata ajunge senatoare sau chirurg cardiolog. Drumurile celor două se vor mai întâlni. Operatoarea roții e prea bătrână să mai poată călători cu bâlciul.
Și-a dus viața singură și simte că și-a irosit-o. Apoi, într-o zi, e de una singură. Suferă un atac de cord. Aproape că moare, dar reușește cumva să sune la 911. Ambulanța se grăbește să vină, iar doctorul ei e nimeni alta decât fetița pe care a salvat-o.
— Dar, desigur, femeia nu o mai recunoaște acum – fetița a crescut.
Însă doctorul nu ar fi putut uita nicicând chipul femeii. Între cele două se leagă o prietenie strânsă. Femeia tot nu mai poate călători, însă doctorița vine de două ori pe lună să o viziteze și să se uite împreună la filme.
Fiecare film are loc în altă țară. Se uită la Casablanca și comandă mâncare mexicană. Se uită la Eu și regele și comandă mâncare siameză, orice ar însemna asta. Ba chiar se uită și la Jurnalul lui Bridget Jones, în timp ce se îndoapă cu pește și cartofi prăjiți. Au călătorit în peste douăzeci de țări până să moară femeia, iar, când o face, doctorița își dă seama că viața este un dar pe care aproape că nu l-a trăit. Ia cenușa femeii – măgarul nerecunoscător de fiu-său nu vine să o colecteze – și pornește într-o călătorie în jurul lumii. Se bucură că este în viață. Sfârșit.
Gus m-a privit lung, un singur colț al gurii lui strâmbe arătând o oarecare emoție. Eram destul de singură că zâmbea în ciuda încruntăturii adânci a sprâncenelor lui care păreau să nu fie de acord.
— Atunci scrie asta, a spus el în cele din urmă.
— Poate o s-o fac, am răspuns.
El a privit înapoi înspre femeia cu păr grizonant care opera mașinăria.
— Hai să ne dăm în roată. Dar numai pentru că am atâta încredere în femeia aceea!
Capitolul 12. Olive Garden
Nu era nici un montaj. Era o noapte liniștită, împărțită între ore pe asfaltul cald, sub strălucirea neoanelor, și scârțâitul metalic al atracțiilor ieftine. În ore de mâncat prăjeli și de băut doze de bere cu aromă de lămâie și între vizitele la fiecare dintre cele șapte atracții. Nu a tras nimeni de nimeni. Doar ne-am plimbat. Și ne-am spus povești.
Gus a arătat cu degetul înspre o fată însărcinată cu un tatuaj cu sârmă ghimpată.
— Ea se alătura grupului.
— Ba nu, l-am contrazis eu.
— Ba da. Pierde copilul. E de-a dreptul îngrozitor. Singurul lucru care o mai menține pe linia de plutire este ascensiunea youtuber-ului pe care îl urmărește. De la el află de Noul Eden, unde se duce pentru un seminar de un weekend și de unde nu mai pleacă niciodată.
— Rămâne acolo doi ani, am intervenit eu. Dar apoi fratele ei mai mic vine după ea. Ea nu vrea să-l vadă, iar paza încearcă să-l dea afară de acolo, dar el atunci scoate ecografia. Iubita lui, May, este însărcinată. O să
aibă un băiat. Într-o lună. Nu pleacă imediat cu el în noaptea aceea, dar...
— Încearcă să plece, continuă Gus, dar nu e lăsată. Este încuiată
într-o cameră albă de decontaminare. Expunerea la energia fratelui ei i-a alterat temporar chimia creierului, i se spune. Acum trebuie să parcurgă
cei cinci pași de purificare. Dacă va mai vrea încă să plece după aceea, o vor lăsa.
