— Eu n-am avut niciodată probleme cu fidelitatea.
— Hmm, eu îmi amintesc o noapte sordidă de la o petrecere de-a frăției care ar sugera fix opusul.
A părut surprins.
— Tessa? a zis și a scuturat din cap. Mă despărțisem de ea.
— Asta e o minciună sfruntată, Gus Everett! Te văzusem cu ea în aceeași dimineață.
El și-a ciufulit din nou părul.
— Ba nu e, a spus el serios. M-am despărțit de ea la petrecere.
— Dar nu a venit la petrecere.
— Nu. Dar nu eram în secolul șaptesprezece, aveam telefon.
— Ți-ai sunat iubita de la o petrecere și te-ai despărțit de ea? am strigat eu. De ce ai face așa ceva?
El m-a privit cu ochi mijiți.
— Tu de ce crezi, January?
Eram recunoscătoare întunericului. Fața parcă-mi luase brusc foc.
Îmi simțeam stomacul de parcă mi-ar fi picurat în el lavă lichidă.
Înțelesesem prost? Să întreb? Mai conta? Trecuse aproape un deceniu de atunci și chiar dacă lucrurile ar fi stat altfel atunci, tot n-ar fi ieșit mare lucru pe termen lung.
Și totuși, simțeam că luasem foc.
— Rahat! am zis, negăsind altceva mai bun.
El a râs.
— Oricum, în legătură cu părinții tăi, a reluat el. N-are cum să fi fost totul atât de rău.
Mi-am dres vocea. N-ar fi putut suna nicicum mai puțin natural. Aș
fi putut la fel de bine să fi țipat NU VREAU SĂ VORBESC DESPRE
PĂRINȚII MEI TRIȘTI ÎN TIMP CE AM GÂNDURI MURDARE CU
TINE și să scap odată.
— Nu totul, am zis. Nu cred.
— Cum rămâne cu noaptea în care s-au cunoscut? a insistat el.
Încă o dată, cuvintele s-au vărsat afară din mine de parcă mi-ar fi stat pe limba tot anul sau de parcă ar fi fost tocmai diversiunea potrivită
de la cealaltă conversație pe care o aveam.
— S-au dus la un bâlci organizat de biserica catolică locală, am început eu. Nu împreună. Adică s-au dus separat la bâlci. Au sfârșit prin a se așeza unul lângă altul la coadă pentru chestia aia cu Esmeralda? Știi tu, de-ți ghicește viitorul?
— O, da, o știu prea bine, a spus Gus. A fost una dintre primele mele pasiuni.
Nu era nici un motiv pentru care asta să-mi aprindă artificii în obraji, și totuși s-a întâmplat.
— Oricum, am continuat eu, mama era a cincea roată la căruță la această evidentă, categorică dublă-întâlnire care se voise a se deghiza într-o ieșire obișnuită. Așa că atunci când ceilalți s-au dus în Tunelul Dragostei, ea s-a dus să i se citească viitorul. Tata a spune că și-a lăsat grupul când a văzut-o pe frumoasa roșcată în rochia ei cu picățele albastre.
— Un fel de Betty Crocker? a încercat Gus să ghicească.
— E brunetă. Du-te la oftalmolog, am zis. E vorba de mama mea.
Gus a oftat teatral.
— Știu, am convenit eu. În fine, tot timpul cât a stat la coadă a încercat să se bage în vorbă cu ea...
— Pot să înțeleg, m-a întrerupt Gus.
— ...iar în cele din urmă, după ce ea și-a plătit citirea, a început să
înjure ca un marinar.
— O, ce drăguț, a făcut Gus. Îmi place să aflu de unde ai aceste calități demne de admirat.
Eu i-am arătat degetul din mijloc și am continuat:
