CĂ
SUNT
OCUPATĂ,
FOARTE
OCUPATĂ
Șl
CONCENTRATĂ” ca să completez iluzia.
De fapt, stăteam la calculator de aproape douăsprezece ore și nu scrisesem decât vreo mie de cuvinte noi. Deși reușisem să deschid aproape paisprezece taburi în browserul web, inclusiv două separate de Facebook.
Trebuia să ies din casă un minut. Când Gus și-a întors privirea, eu m-am furișat de la masă și am ieșit pe veranda din față. Aerul era dens de la umiditate, dar nu inconfortabil de fierbinte. M-am așezat pe bancheta din răchită și am scanat casele de peste strada mea. Nu petrecusem mult timp aici, de vreme ce apa era în spatele casei lui Gus și pe partea mea de stradă, însă vilele și casele de păpuși de vizavi erau drăguțe și colorate, fiecare verandă având propria variație tematică de mobilier. Nici una nu era atât de primitoare sau eclectică după cum alesese Sonya să decoreze.
Dacă nu aș fi avut asocieri proaste cu mobila asta, aș fi fost tristă s-o vând, dar m-am gândit că acum e la fel de bine ca oricând altcândva. Ar fi fost un lucru în minus de care să mă îngrijorez. M-am ridicat în picioare și am aprins lumina de pe verandă, făcând poze la fiecare obiect de mobilier în parte, dar și ca set, după care am intrat pe Craiglist de pe telefon.
M-am holbat la el o secundă, după care am închis pagina și am deschis aplicația de e-mail. Încă vedeam cuvintele bolduite din ultimul e-mail al Sonyei. Nu-l ștersesem. Nu ștersesem nici unul dintre ele, dar nici nu voiam să le citesc. Am început un e-mail nou, adresat ei.
SUBIECT: mobila de pe verandă.
Bună,
Încep să sortez lucrurile de prin casă. Vrei mobila de pe verandă sau o vând?
Trei semnături diferite și nici una nu părea potrivită. Am hotărât să
las doar J și am apăsat TRIMITE.
Asta fusese tot. Tot travaliul emoțional din ziua aceea. Așa că m-am spălat pe față, pe dinți și m-am urcat în pat, unde m-am uitat la Veronica Mars până când a răsărit soarele.
#
Vineri, bătaia din ușă s-a auzit mai devreme decât mă așteptam. Era doar două și jumătate după-amiaza, iar eu nu adormisem decât abia la șase dimineața. Nu eram trează decât de vreo două ore.
Mi-am luat halatul de pe canapea și l-am pus peste ținuta mea (o pereche de boxeri șterpeliți de la Jacques și tricoul meu uzat cu David Bowie, minus sutienul). Am tras perdeaua din pânză care acoperea geamurile ușii și l-am văzut pe Gus măsurând veranda cu pașii, cu mâinile strânse la ceafă, trăgând de ea în jos de parcă ar fi vrut să-și întindă gâtul.
S-a oprit, cu ochi mari, și s-a întors spre mine când am deschis ușa.
— Ce s-a întâmplat? am întrebat.
În clipa aceea, am văzut asemănarea dintre el și Pete în felul cum expresia lui s-a schimbat de la confuzie la surpriză.
A scuturat numaidecât din cap.
— Dave e aici.
— Dave? am repetat. Acel Dave? De la Olive Garden?
— În nici un caz Dave de la Wendy’s, a confirmat Gus. M-a sunat.
Știa că locuiesc aici, așa că a venit până la mine cu mașina – e chiar acum în casă. Poți veni?
— Acum? am făcut eu prostește.
— Da, January! Acum! Pentru că e în casa mea! Acum!
— Bine, am zis. Stai numai să mă îmbrac.
Am închis ușa și am dat fuga în dormitor. Rămăsesem în urmă cu spălatul săptămâna asta. Singurul lucru pe care-l mai aveam curat era stupida de rochie neagră. Așa că, firește, am îmbrăcat un tricou murdar și o pereche de blugi.
Ușa lui Gus era deschisă, iar eu am intrat fără să mai stau pe gânduri. Pășind înăuntru, mi-am dat seama că eram prieteni de aproape
o lună, iar eu abia acum ajunsesem în casa lui în care trăsesem cu ochiul plină de curiozitate în acea primă noapte. Eram prinsă între rafturile acelea întunecate, doldora de cărți, și mirosul înecăcios de tămâie din aer.
Se vedea că era un spațiu locuit – cărți deschise pe masă, vrafuri de scrisori deasupra antologiilor și jurnalelor literare, câte o cană pe ici, pe colo pe câte un suport de pahare – însă, în comparație cu nivelul lui obișnuit de neglijență, camera de zi era meticulos de ordonată.
— January?
Holul îngust care ducea drept înspre bucătăria lui părea să-i înghită
vocea.
— Suntem aici.
Am urmat-o de parcă ar fi fost niște firimituri care mă duceau într-un loc magic. Asta sau direct într-o capcană.
