AM CIZME DE COWBOY SAU NU.
M-am holbat la pagina goală de hârtie care aștepta dinaintea mea, apoi am îndrăznit. EȘTI UN BĂRBAT PLIN DE SECRETE. AI PUTEA AVEA ȘIFONIERUL PLIN DE PĂLĂRII DE COWBOY. DACĂ AI, POARTĂ UNA. 6 P.M.
Când Gus a apărut la ușa mea în acea seară, era îmbrăcat cu uniforma lui obișnuită, plus o cămașă șifonată și neagră pe deasupra.
Părul îi era dat de pe frunte într-o manieră care sugera că fusese forțat să
stea așa la cât de des își trecuse mâna prin păr în timp ce scrisese.
— Fără pălărie? am întrebat eu.
— Fără.
Și-a scos și cealaltă mână de la spate. Ținea în ea două sticle de buzunar din acelea subțiri, plate pe care le poți dosi sub haine. Dacă erai bătut pe umeri, s-ar fi simțit ca o pungă de perfuzie.
— Dar le-am adus pe astea în caz că mă duci la vreo slujbă în stil texan.
Eu m-am aplecat, încălțându-mă cu botinele mele cu broderie.
— Încă o dată lași să se vadă cât de multe știi despre dragoste.
Stomacul mi s-a strâns chiar în timp ce rosteam aceste vorbe.
Gusafost însurat.
Gus e divorțat.
De aceea era atât de sigur că dragostea nu rezistă în timp și nu-mi spusese nici unul dintre aceste detalii-cheie, fiindcă nu-și deschisese cu adevărat sufletul față de mine.
Dacă prin comentariul meu îi adusesem aminte de vreunul dintre
ele, nu o lăsase să se vadă.
— Ca să știi, a zis el, dacă trebuie să port pe bune o pălărie de cowboy în seara asta, probabil c-aș muri.
— Alergie la pălăriile de cowboy, am făcut eu, luându-mi cheile de pe masa de lângă canapea. Am înțeles. Să mergem.
Întâlnirea ar fi fost una perfectă, dacă ar fi fost o întâlnire.
Parcarea de la Black Cat Saloon era plină până la refuz și interiorul de prost gust la fel.
— Cam mult flanel, a comentat Gus când am intrat.
— La ce te aștepți de la o seară dansantă, Gus?
— Glumești, nu? a făcut Gus, scuturând din cap. Fix asta a fost un coșmar de-al meu recurent, doar că acum îmi dau seama că a fost, de fapt, o premoniție.
Pe scena joasă din fața încăperii care semăna cu un hambar, formația a început din nou să cânte, iar o mulțime de trupuri au trecut la stânga noastră, împingându-mă în el. El m-a prins de mijloc și m-a pus pe picioare, în vreme ce grupul s-a grăbit să ajungă pe ringul de dans.
— Ești bine? a strigat el pe deasupra muzicii, cu mâinile încă pe talia mea.
Fața mi-era fierbinte, iar stomacul mi se strângea ca un trădător.
— Da.
S-a aplecat așa încât să-l pot auzi:
— Pare un mediu periculos pentru cineva de dimensiunile tale.
Poate ar trebui să plecăm și să mergem... oriunde în altă parte.
Dându-se în spate ca să mă poată privi în ochi, eu am rânjit și am scuturat din cap.
— În nici un caz. Lecția începe abia peste zece minute.
El și-a luat mâinile de pe mine, lăsând în locul lor niște puncte pulsânde.
— Mă gândesc că dacă i-am supraviețuit lui Meg Ryan...
— Cu greu, l-am tachinat, apoi m-am înroșit, în timp ce frânturi de amintiri au început să-mi treacă prin minte, gura lui Gus deschizând-o încet pe a mea, dinții lui Gus pe clavicula mea, mâinile lui Gus pe șoldurile mele.
Clipa se prelungea între noi. Sau, mai degrabă, părea să se strângă
între noi, de vreme ce nici unul dintre noi nu se mișca, atmosfera
devenind din ce în ce mai tensionată. Melodia s-a diminuat, iar un bărbat zvelt cu o față de cal s-a îndreptat spre scenă cu un microfon, chemându-i pe începători pe ring pentru următorul cântec.
Eu l-am apucat pe Gus de încheietură și mi-am croit calea prin mulțime către ringul de dans. Pentru prima oară, obrajii i se îmbujoraseră, iar fruntea îi era brăzdată de îngrijorare.
