— Și am vorbit serios. Toată ziua. Cortul a fost doar o măsură de precauție. Prea multe ierni în Michigan.

Am dat din cap ca și cum aș fi înțeles. M-am gândit că aș fi putut.

— Oricum, a zis, uitându-se în spate, la picioarele mele. Dacă ești gata, putem să ne întoarcem.

Am rămas tăcuți o clipă.

— Gus, am zis obosită.

— Da?

— Îmi spui ce se petrece?

El și-a încrucișat picioarele și s-a sprijinit în spate pe palme, privindu-mă fix. A tras aer adânc în piept.

— Care parte?

— Toată, am răspuns. Vreau să știu totul.

El a scuturat din cap.

— Ți-am zis. Poți să mă întrebi orice. Nu știu de unde să încep.

— În regulă, am zis, înghițind un nod de mărimea unui pumn. Care a fost treaba cu apelul?

— Treaba?

— Nu mă face s-o spun, am șoptit cu amărăciune.

Dar el continua să pară nedumerit. Am strâns din dinți și am închis ochii.

— Era Naomi?

— Nu, a răspuns, dar nu a fost un Nu, cum să crezi așa ceva? Ci a sunat mai degrabă ca un Nu, dar încă mă mai sună. Sau ca un Nu, dar era altcineva pe care o iubesc.

Stomacul mi s-a strâns, dar m-am silit să deschid ochii.

Gus a încruntat din sprâncene, o picătură de ploaie alunecând în josul obrazului său.

— Era prietena mea, Kayla Markham.

— Kayla? am repetat cu o voce tremurătoare, jalnică.

Markham de la liceu era o femeie, de fapt? Gus a părut deodată să

înțeleagă.

— Nu e... e avocata mea. E și prietenă cu Naomi... se ocupă de divorțul nostru.

— O, am făcut eu pe un ton mic și stupid, exact cum mă simțeam și eu. Prietena voastră comună se ocupă de divorț?

— Știu că e ciudat, a spus, ciufulindu-și anxios părul. Adică ea e în totalitate nepărtinitoare. În fiecare an îmi organizează petrecerea mea uriașă de divorț, dar apoi văd poze cu ea și Naomi în Cancun timp de o afurisită de săptămână. Nu discutăm niciodată despre asta, și totuși ea se ocupă de divorțul nostru și e doar...

— Foarte ciudat?

El a răsuflat grăbit.

— Al naibii de ciudat!

O parte din presiunea pe care o resimțeam în piept se risipise, dar indiferent de ce era Kayla Markham pentru Gus, nu schimba cu nimic felul în care se comportase cu o zi în urmă. Vocea mi-a ieșit tremurătoare și șoptită:

— Dacă nu e vorba de ea, atunci de ce încerci să scapi de mine?

Ochii lui s-au întunecat.

— January, a spus, scuturând din cap, nu asta fac.

— Ba da, am zis, începând să plâng. Mi-am tot impus să nu plâng, dar n-am reușit. De cum a rostit cuvintele, mi-au țâșnit lacrimile și vocea mi s-a pițigăiat. M-ai ignorat ieri. Ai încercat să anulezi excursia de azi.

M-ai trimis la cort când am vrut să rămân cu tine – n-ai vrut să vin. Ar fi trebuit să te ascult.

— January, nu. Gus mi-a cuprins fața în palme, menținându-mi privirea înlăcrimată în a lui. Nici vorbă, a spus și m-a sărutat pe frunte.

Nu era despre tine. Nici măcar puțin.

Mi-a sărutat obrazul stâng udat de lacrimi, apoi a prins cu buzele o lacrimă de pe obrazul drept.

M-a tras la piept, petrecându-și brațele în jurul meu și umplându-mă de o căldură umezită de ploaie, în timp ce și-a cuibărit nasul și gura în creștetul capului meu, sărutându-mă și acolo.

— Mă simt ca o proastă, m-am smiorcăit eu. Am crezut că...

— Așa a fost, a răspuns numaidecât, depărtându-se de mine.

January n-am vrut să vii aici pentru că știam că o să fie greu. N-am vrut să petreci o zi întreagă între ruinele astea arse din vina mea. N-am vrut să

te supun unei asemenea cazne. Asta-i tot.

Mi-a dat o șuviță după ureche, iar gestul tandru m-a făcut să plâng

și mai tare.

— Dar nici la Pete n-ai vrut să vin, i-am spus, cu vocea întretăiată de suspine. M-ai invitat, pe urmă am făcut dragoste și te-ai răzgândit.

I-au tremurat buzele, iar suferința i s-a arătat în ochi.

— Ba sigur că am vrut să vii, a șoptit el, iar lacrima care mi-a curs pe obraz mi-a șters-o cu degetul mare. Ascultă, divorțul a fost cât se poate de prost organizat. Am așteptat ca ea să depună actele, dar nu a făcut-o și nu știu... nu a contat pentru mine, așa că nu m-am interesat de asta până

acum câteva săptămâni. Mi-a spus că va semna actele dacă ne întâlnim să