bem ceva, așa că m-am dus până la Chicago să o văd, iar după ce am plecat am crezut că totul fusese aranjat. Ieri, Kayla m-a sunat să-mi spună

că Naomi s-a răzgândit. Voia mai multe detalii puse la punct – vreau să

zic că singurele lucruri pe care le deținem la comun sunt niște oale de aramă supraevaluate, care sunt la ea, și mașinile noastre. Nu ar trebui să

fie atât de complicat, dar am amânat-o prea mult și... Și-a frecat gânditor fața. Apoi Markham m-a întrebat ce mai e nou la mine și i-am zis de tine, cum ai stat pe vară aici, iar ea a considerat că era o idee proastă...

— O idee proastă?

Stomacul mi s-a strâns. Asta nu sună deloc nepărtinitor. Sună cât se poate de părtinitor.

— Pentru că o să pleci, s-a grăbit Gus să adauge. Și ea știe... știe cât de tare mă înnebunești și cât de nebun am fost după tine la facultate și...

— Ba n-ai fost! l-am contrazis eu. Nu ai vorbit niciodată cu mine!

El a scos un râset neamuzat.

— Pentru că mă urai! a strigat el. Ajungeam târziu la curs ca să mă

așez în funcție de unde erai tu așezată și mă grăbeam să plec ca să merg cu tine, mă făceam că-mi scap cărțile pe jos ca în stilul celor trei nătărăi10

atunci când rămâneai în urmă, așa încât să fim doar noi doi, iar tu nu te uitai niciodată la mine! Nici măcar când lucram la ateliere poveștile tale și eu vorbeam direct cu tine. Nu mi-am dat niciodată seama cu ce greșisem, iar când te-am văzut atunci la petrecere, când te-ai uitat în sfârșit la mine... asta voiam să zic! Mă comport ca un idiot în preajma ta.

Încercam să procesez informația, reluând în minte fiecare interacțiune pe care mi-o puteam aminti. Însă mai toate erau despre cum 10 The Three Stooges – grup american de vaudeville și comedie a cărui perioadă de activitate s-a desfășurat intre anii 1922-l970

mă holbam eu la el, întorcându-mi privirea când mă observa, arzând de gelozie și, da, de puțină dorință. Adică aș fi putut să cred că Gus mă

dorise dinainte de petrecerea de la frăție, fiindcă și eu mă simțeam atrasă

de el, dar restul nu prea se pupa.

— Gus, am zis, îmi criticai tot timpul poveștile. Mă luai în râs.

Nu cred c-am mai văzut vreodată un om mai șocat de ce auzea.

— Pentru că eram un tâmpit! a spus el, ceea ce nu era întocmai o explicație, dar pe urmă a continuat: Aveam douăștrei de ani și mă

comportam ca un ticălos elitist cu toată lumea, credeam că toți sunt o pierdere de vreme, mai puțin tu. Am crezut că era clar ce simțeam pentru tine și pentru ce scriai tu. Asta e treaba, n-am știut ce gândeai pe atunci și nici acum nu am habar...

— Ce ai zice că înseamnă faptul că ți-am dat chiloții jos?

El s-a tras de părul din vârful capului.

— Asta am tot încercat să-ți spun. Nu știu cum ar trebui să meargă

toate asta sau ce ar trebui să fac. Chiar și înainte de Naomi... of, January, eu nu sunt ca Jacques.

— Asta ce mai înseamnă? am întrebat eu, iritată.

— Înseamnă că nu sunt genul cu care femeile vor să iasă la întâlniri, a spus el, frustrat. Niciodată n-am fost. Eu sunt genul cu care și-o trag o dată și își scriu SMS-uri la beție și se distrează puțin după ce termină o relație de șapte ani cu un doctor și e în regulă, dar eu nu vreau să mi se întâmple asta cu tine, înțelegi? Nu pot.

Mi s-a pus un nod în gât, iar vocea mi s-a făcut mică, mică.

— Asta crezi tu? Că trec printr-o criză de identitate?

Mă apăsa privirea lui și mi s-a părut pentru prima dată că îi pot privi sufletul prin ochi. Exact asta credea: că, la fel ca în cazul pariului, pentru mine Gus era un fel de încercare în timp ce luam o pauză de la adevărata January. Ca un fel de Mănâncă, roagă-te, iubește, dar pe invers și care s-ar topi îndată ce s-ar stârni.

— Vreau să fiu ca Fabio ăla al tău afurisit de perfect, a spus Gus, dar nu sunt.

Nu sunt ca Jacques, spusese el, iar eu mă gândisem că îl insulta pe Jacques sau făcea bășcălie de mine că mă întâlneam cu unul de teapa lui, dar nu asta era problema.

Gus tot avea impresia că-i lipsește ceva, ca o piesă pe care alții o

aveau și care îi făcea pe cei din jur să rămână, să nu plece și mi-a frânt inima puțin. Mi-a frânt inima gândul că, atunci când eram mai tineri, crezuse că nici nu mă uitam la el.

Am scuturat din cap.

— Nici nu vreau să fii Fabio, i-am zis, cu o voce plină de emoție, ca și cum ar fi fost cea mai mare prostie pe care o spuneam.

— Ba da, vrei, a spus Gus. Tot ce am făcut în ultimele 24 de ore te-a rănit, January. Vrei să te citesc și eu nu pot. Vrei să îți anticipez dorințele și eu nu pot.

— Nu, Gus! am izbucnit. Vreau să-mi spui ce simți. Vreau să știu ce vrei tu.

— O să stric totul, a spus el neajutorat.

— Poate, am strigat eu, dar nu asta te-am întrebat. Spune-mi ce vrei, Gus, nu de ce crezi că n-o să ai niciodată chestia aia sau ce crezi că vreau eu sau de ce nu poți să-mi dai ce vreau. Te rog să-mi spui ce vrei tu. Asta e tot ce-ți cer.

— Te vreau pe tine, a spus el, în șoaptă. Te vreau pe tine, în toate felurile posibile. Vreau să te scot la întâlniri și să mă joc cu tine cu o afurisită de minge de plajă într-o piscină, dar sunt o epavă. Sunt prins în mariajul ăsta cu o femeie care trăiește cu alt bărbat, așteptând să se termine. Iau pastile. Fac terapie. Încerc să renunț de tot la fumat, ba chiar și învăț să meditez, la dracu’. Iar în tot timpul ăsta, în timp ce eu rămân un gunoi ambulant în flăcări, te vreau într-un fel pe care nu cred că

vreunul dintre noi e în stare să-l gestioneze. Nu vreau să te rănesc și nici nu vreau să trec prin durerea de a te pierde.

S-a oprit o secundă să-și tragă răsuflarea. În lumina slabă din cort, fața îi era brăzdată de umbre, însă ochii lui negri, lichizi, luceau de parcă

ar fi fost aprinși dinăuntru. A tras de câteva ori aer în piept, după care a murmurat slab:

— Asta nu înseamnă că nu te vreau, January – te-am vrut dintotdeauna. Înseamnă doar că vreau să fii fericită și mă tem că nu voi fi persoana care să poată să-ți ofere asta.

Intensitatea din privirea lui a fost înlocuită de ceva cald și liniștit.

I-am atins obrajii, iar el m-a privit în ochi, încă trăgându-și răsuflarea după cât vorbise. O căldură îmi bolborosea în piept, revărsându-mi-se până în vârful degetelor. I-am strâns pielea ușor cu ele și am închis ochii,

lipindu-mi fața de a lui.

— Atunci lasă-mă să fiu fericită cu tine, Gus, i-am zis și l-am sărutat ușor, pentru că era un suflet rar și plin de tandrețe.

Mâinile lui mi-au alunecat pe spate și m-a lipit de el.

Capitolul 23. Lacul