— Sore! țipă ea, învârtindu-se spre mine, apoi înapoi. Charlie! Apoi spre mine din nou. Dormim în cort?!
Ridic din umeri.
— E pe listă.
Își aruncă brațele în jurul meu și scoate un alt țipăt ascuțit.
— Mulțumesc, Sore, murmură ea. Mulțumesc.
— Aș face orice pentru tine, îi spun.
Peste umărul ei, mă uit în ochii lui Charlie.
„Mulțumesc”, mimez. Bărbia îi coboară în timp ce zâmbește. „Aș
face orice pentru tine”, mimează el. În pieptul meu, ceva greu se răstoarnă.
Mă trezesc de două ori peste noapte, gâfâind. A doua oară, Libby se răsucește, își aruncă brațul în jurul meu în somn, iar piciorul ei zvâcnește, astfel încât îmi cam dă șuturi.
Chiar și cu ventilatoarele poziționate strategic, e o căldură
insuportabilă, dar n-o dau jos de pe mine. În schimb, îmi pun mâna peste a ei și o strâng.
„Voi avea grijă de tine”, îi promit.
„Nu voi lăsa nimic să te rănească.”
Ca niciodată, mă trezesc prima.
Sar peste alergare și mă îndrept direct spre duș, apoi preîncălzesc cuptorul.
Fursecurile cu limetă și porumb sunt gata până când Libby se trezește și le mâncăm lângă cafea, la micul-dejun.
— Ești plină de surprize, spune Libby și se preface că nu observă că
prăjiturile sunt pline de cocoloașe și arse pe margini.
În acest scenariu, fursecurile mele sunt cu siguranță desenul cel prost cu căciula în formă de penis, dar nu-mi pasă. Ea este mulțumită de ele.
Când intru în Goode Books, sosesc ultimele pagini din Frigida.
Ultima etapă a început oficial.
Când nu sunt în aceeași cameră cu Charlie, ne trimitem e-mailuri despre manuscris. Când nu ne trimitem e-mailuri despre manuscris, ne trimitem mesaje despre orice altceva.
Marți, când cedez și comand o salată de la Poppa Squat, îi trimit o poză cu monstruozitatea de șuncă cubulețe pe care Amaya o aruncă în fața mea.
Cred că ti-am subestimat tendința sadomasochistă, Stephens, spune el.
A doua zi, îmi trimite o poză neclară cu cuplul geriatric certăreț de la primărie, prins într-o îmbrățișare pasională în fața noului Dunkin’
Donuts. Cred că dragostea învinge totul, scrie el.
Îi răspund: Sau a găsit o modalitate discretă de a-l sufoca.
Ce minte frumoasă și întortocheată ai, Nora!
Se oprește într-o seară cu lemnele pe care ni le-a promis Sally și cu provizii ca să facem s’mores, și ne ajută să aprindem un foc pentru care noaptea este, teoretic, prea caldă. În timp ce stăm pe terasă și frigem bezele, Libby ne anunță:
— Am decis că te plac, Charlie.
— Sunt onorat, spune el.
— Nu fi, îi spun eu. Place pe toată lumea.
Bagă mâna în punga cu bezele și îmi aruncă una.
— Nu e adevărat, strigă ea. Cum rămâne cu răzbunarea mea împotriva tipului din reclamele Trivago?
— Un vis erotic neplăcut nu înseamnă o răzbunare, spun eu.
— Am avut odată un vis erotic despre M&M verde, spune Charlie fără menajamente, iar eu și Libby ne prăbușim într-un râs sforăitor.
— Bine, spune Libby când își revine. Dar ea merită. E dată dracului de frumoasă.
— E dată dracului de frumoasă, repetă Charlie, privindu-mă în ochi pe deasupra focului. Mult mai bine decât adorabilă.
Plănuim să terminăm sâmbătă notițele despre ultima parte a cărții.
