Ar fi trebuit să mă uit pe unde merg.
Nu ar fi trebuit să port tocuri atât de înalte, sau să beau un martini pe stomacul gol, sau să citesc o carte care îmi oferă o experiență
suprarealistă în afara corpului. Pentru că o combinație a acestor decizii proaste mă face să mă lovesc de cineva. Și nu vorbim de un mic accident:
„O, te-am lovit la umăr – cât de adorabil de neîndemânatică sunt!”
Vorbim de „Sfinte Sisoe! Nasul meu!”
Ceea ce și aud în momentul în care gleznele mi se clatină, echilibrul mi se duce naibii, iar privirea mi se îndreaptă spre un chip care îi aparține nimănui altcuiva decât lui Charlie Lastra.
Exact când mă prăbușesc ca un sac de cartofi.
CAPITOLUL 6
Charlie mă prinde de antebrațe înainte să ajung la pământ, ridicându-mă în timp ce exclamă:
— Ce naiba? După durere și șoc vine recunoașterea, urmată rapid de confuzie. Nora Stephens!
Numele meu sună ca o înjurătură în gura lui. El se holbează la mine.
Eu mă holbez la el.
— Sunt în vacanță! izbucnesc.
Confuzia lui se adâncește.
— Eu doar... Nu te urmăresc.
Se încruntă.
— Pe bune?
— Chiar nu te urmăresc.
Îmi eliberează antebrațele.
— Sună mai convingător de fiecare dată când o spui.
— Sora mea a vrut să facă o excursie aici, spun, pentru că îi place O
dată-n viață.
Ceva îi sclipește în ochi. Pufnește.
Îmi încrucișez brațele.
— Trebuie să ne întrebăm ce cauți tu aici.
— A, spune el sec, te urmăresc. Când fac ochii mari, spune: Sunt de aici, Stephens.
Îl privesc șocată atât de mult timp, încât el îmi flutură o mână în fața ochilor.
— Alo? Te-ai defectat?
— Tu... ești de... de aici? Din locul ăsta?
— Nu m-am născut pe barul acestui nefericit stabiliment, spune el, cu colțurile buzelor ridicate, dacă la asta te referi, dar da, din apropiere.
Nu iese ceva la socoteală. În parte, pentru că este îmbrăcat ca și cum ar fi pășit dintr-un afiș Tom Ford din GQ, iar în parte, pentru că nu sunt convinsă că acest loc nu este un platou de filmare pe care producția l-a abandonat la jumătatea construcției.
— Charlie Lastra este din Sunshine Falls.
Mijește ochii.
— Nasul meu a intrat direct în creierul tău?
— Ești din Sunshine Falls, Carolina de Nord, spun eu. Un loc cu o singură benzinărie și cu un restaurant numit Squat.
— Da.
Creierul meu sare peste câteva întrebări mai relevante și se oprește la asta:
— Poppa Squat este o persoană?
Charlie râde, un sunet surprins, un sunet atât de aspru încât îl simt ca pe o zgârietură pe cutia toracică.
— Nu...
