Nu-mi amintesc să o fi făcut, dar degetele mele apasă pe abdomenul
lui, iar mușchii lui se strâng sub ele.
„O idee proastă”, mă gândesc în fracțiunea de secundă înainte ca Charlie să-mi tragă șoldurile la același nivel cu ale lui. Cuvintele se sparg ca o supă-alfabet, literele se întind în toate direcțiile, fără nici un sens acum. Buzele lui le prind brusc pe ale mele, în timp ce mă împinge ușor spre ușa cabanei, acoperindu-mi corpul cu al lui.
Gem pe jumătate când mă apasă. Mâinile lui se strâng pe talia mea.
Buzele mele se deschid pentru limba lui, gustul de bere și aroma de gin se împletesc plăcut în gura mea.
Simt că mi se dizolvă conturul, că mă transform în lichid. Gura lui îmi alunecă pe maxilar, pe gât. Mâinile mele răzbat prin părul lui aspru, îmbibat de ploaie, iar el scoate un geamăt scăzut, mâna lui îmi urmărește liniile pieptului, cu degetele trecându-mi peste un sfârc.
La un moment dat, umbrela a căzut pe jos. Cămașa lui Charlie i s-a lipit de corp. Mă pipăie prin rochia mea umedă, făcându-mă să mă
arcuiesc. Gurile noastre alunecă împreună.
Ultimele rămășițe de bere și de gin se evaporă din sângele meu, iar imaginea din jur se face din ce în ce mai clară, de înaltă definiție. Mâinile mele se preling pe spatele cămășii lui, unghiile afundându-se în pielea lui netedă și caldă, îndemnându-l să se apropie, iar palma lui se mută pe marginea rochiei mele, ridicând-o pe coapsă. Degetele lui alunecă mai sus, trimițându-mi fiori pe piele, și rostesc, cu jumătate de gură, o șoaptă
care sună ca un „Așteaptă”.
Nici măcar nu știu sigur cum a auzit, dar Charlie se dă înapoi, privind în gol ca un om abia ieșit din transă, cu părul ciufulit, buzele umflate de sărut, ochii întunecați clipind rapid.
— Rahat! spune el, răgușit, făcând un pas înapoi. Nu am vrut să...
Adevărul clar mă lovește ca un duș rece. „Rahat” este corect! Adică
nu mă răhățesc unde mănânc. Nu mă combin cu colegi de birou. E
suficient de rău că, peste un an și jumătate, toți cei cu care lucrez o să se gândească la mine ca la Nadine Winters – nu am nevoie să mai adaug combustibil potențial la rugul funerar al reputației mele.
— Nu mă pot implica..., spune el.
— Nu am nevoie de o explicație! i-o tai, trăgând de marginea rochiei ca să mi-o întind înapoi pe coapse. A fost o greșeală!
— Știu! spune Charlie, părând vag jignit.
— Ei bine, și eu știu!
— Bine! spune el. Atunci suntem de acord!
— Bine! strig, continuând cea mai ciudată și mai puțin productivă
ceartă din istorie.
Charlie nu s-a mișcat. Nici unul dintre noi nu s-a mișcat. Ochii lui sunt în continuare întunecați și înfometați, iar grație becului de deasupra ușii, erecția lui ar putea la fel de bine să se afle într-o vitrină dintr-un muzeu al sexului.
Trag aer în piept.
— Hai să ne comportăm ca și cum...
În același timp, el spune:
— ... ar trebui să ne prefacem că nu s-a întâmplat nimic. Aprob din cap. El aprobă din cap.
Ne-am înțeles.
Își ia umbrela de pe jos și nici unul dintre noi nu se obosește să zică
„noapte bună”. El doar dă din nou rigid din cap și se întoarce și pleacă.
„Nu s-a întâmplat nimic”, îmi zic cu o anumită forță. Ceea ce este bine, pentru că deciziile mele nesăbuite au întotdeauna consecințe neplăcute.
CAPITOLUL 9
Când aveam doisprezece ani, mama mea a fost distribuită într-un serial polițist. S-a înțeles bine cu realizatorul serialului. În scurt timp, se vedea cu el în fiecare noapte.
După ce s-au filmat patru episoade, el s-a împăcat cu soția sa, de care fusese despărțit. Tânăra și curajoasa detectivă, personajul mamei, a fost ucisă rapid, cadavrul ei fiind descoperit într-o cămară frigorifică.
Niciodată nu o mai văzusem pe mama atât de tulburată. Am evitat zone întregi din oraș după aceea, ferindu-ne de orice loc în care s-ar fi putut întâlni cu el, sau care i-ar fi putut aminti de el, sau de slujba pe care o pierduse.
După aceea, a fost o decizie ușoară pentru mine să nu mă
îndrăgostesc niciodată. Ani de zile, m-am ținut de ea. Apoi l-am întâlnit pe Jakob.
El a făcut ca lumea să se deschidă în jurul meu, ca și cum ar fi existat culori pe care nu le văzusem niciodată, noi niveluri de fericire pe care nu mi le puteam imagina.
Mama a fost extaziată când i-am spus că mă mut cu el.
După toate prin câte trecuse, era încă o romantică.
