acum, nu l-am văzut deschis.
În această seară, ferestrele strălucesc, copertinele sclipesc, chelnerii în cămăși albe și cravate negre se plimbă înainte și înapoi cu platouri cu pahare de vin și paste.
Îmi înclin bărbia spre Giacomo.
— Credeam că localul acela e închis.
— Este deschis doar sâmbătă și duminică seara, spune Charlie.
Cuplul care îl conduce s-a pensionat de mult timp, dar toată lumea i-a convins să continue să funcționeze în weekend.
— Vrei să spui că tot orașul s-a unit pentru a salva o destinație iubită? Am înțepenit. Exact ca în clișeu?
— Sigur, spune el, sau au apărut cu furci și au cerut cacio e pepe săptămânal.
— Este bun? întreb.
— De fapt, este foarte bun. El ezită o clipă. Ți-e foame?
Stomacul meu ghiorțăie, iar gura lui face o grimasă.
— Vrei să iei cina cu mine, Nora? îmi parează răspunsul zicând direct: Ca niște colegi. Care nu-și pot îndeplini reciproc listele de sarcini.
— Nu știam că ai și tu o listă de sarcini, spun eu.
— Bineînțeles că am o listă de sarcini. Ochii lui sclipesc în întuneric.
Ce sunt eu, un animal?
CAPITOLUL 14
— Măi, măi, doar n-o fi tânărul Charles Lastra!
O femeie în vârstă cu părul argintiu strâns în creștet, îmbrăcată
într-o rochie al cărei guler îi depășește bărbia vine spre noi.
— Și ți-ai adus și o parteneră! Ce drăguț!
Ochii ei de culoarea alunei strălucesc în timp ce ne strânge pe Charlie și pe mine de braț.
Se uită la ea cu venerație, după standardele lui Charlie. Nici măcar Amaya nu a primit un astfel de zâmbet.
— Ce mai faceți, doamnă Struthers?
Ea întinde mâinile, făcând un gest spre sala de mese plină de viață.
— Nu mă pot plânge. Doar voi doi?
Când el dă din cap, ea ne conduce la o masă cu față de masă albă, rezemată de o fereastră cu pervazul plin de lumânări care picură ceară pe suporturile făcute din sticle de vin învelite în răchită.
— Distracție plăcută!
Bate în masă și ne face cu ochiul, apoi se întoarce la standul de la intrare.
Mirosul de pâine proaspătă este dens și amețitor și, în treizeci de secunde, o sticlă de vin roșu apare pe masă.
— Ă, nu am comandat așa ceva, îi spun chelnerului, dar acesta își înclină capul în direcția doamnei Struthers și se grăbește să plece.
Charlie își ridică privirea de la paharul de vin pe care mi-l toarnă.
— Ea este proprietara. De asemenea, fosta mea profesoară
suplinitoare preferată. Mi-a dat o carte de Octavia Butler care mi-a schimbat viața.
Inima îmi tresare ciudat la acest gând. Îmi ridic bărbia spre vin.
— Trebuie să-l bei pe tot. Eu am băut deja două pahare și nu țin la băutură.
— A, da, îmi amintesc, mă tachinează el, împingând paharul spre mine, dar ăsta e vin. Este sucul de struguri al băuturilor alcoolice.
Mă aplec peste masă, apuc sticla și torn în paharul lui, până când acesta este plin până la refuz. La fel de inexpresiv ca întotdeauna, se apleacă și soarbe din pahar fără să-l ridice.
Izbucnesc în râs împotriva voinței mele, iar el este atât de vizibil
mulțumit încât îmi dă o tresărire de mândrie în tot corpul. Vrea să mă
facă să râd.
