— Serios, ce nemernic! Libby scutură din cap. Doamne, îmi pare rău.
Hai să uităm de numărul cinci. A fost o idee proastă.
— Nu! spun repede.
Pare confuză.
— Nu?
După noaptea trecută, mi-ar plăcea să arunc prosopul, dar trebuie să
mă gândesc și la apartamentul lui Charlie. Dacă mă retrag acum din înțelegerea noastră, atunci tot ce s-a întâmplat a fost în zadar. Cel puțin așa, poate ieși ceva bun din asta.
— O să mă țin de treabă, spun eu. Adică avem o listă de activități.
— Serios? Libby bate din palme, radiind. E minunat! Sunt atât de mândră de tine, Sore, că ai ieșit din carapacea ta – ceea ce îmi amintește că am vorbit cu Sally despre numărul doisprezece și i-ar plăcea să o ajut să pună la punct Goode Books.
— Când ai vorbit cu ea? întreb.
— Am schimbat câteva e-mailuri, spune ea ridicând din umeri. Știai
că ea a pictat fresca din secțiunea pentru copii a magazinului?
Având în vedere că Libby îi coace poștașului ei cu intoleranță la gluten o plăcintă specială în fiecare decembrie, nu ar trebui să mă
surprindă că are și o corespondență detaliată prin e-mail cu gazda noastră Airbnb.
Pulsul îmi crește când aud bâzâitul telefonului. Din fericire, mesajul nu este de la Charlie.
E de la Brendan. Ceea ce e rar. Dacă te uiți la discuțiile noastre, este un schimb de replici captivant de La mulți ani! intercalat cu poze drăguțe cu Bea și Tala.
Bună, Nora. Sper că toate merg bine cu excursia. Libby e bine?
— Despre ce este vorba?
Îi întind telefonul, iar ea se apleacă în față să citească, cu buzele strânse pungă.
— Spune-i că-l sun mai târziu.
— Da, doamnă, și ce apeluri mai doriți să fie redirecționate către biroul dumneavoastră?
Ea își dă ochii peste cap.
— Nu vreau să mă duc sus să-mi iau telefonul chiar acum. Lumea nu se va sfârși dacă Brendan nu primește vesti de la mine la fiecare douăzeci și cinci de minute.
Nerăbdarea din vocea ei mă prinde cu garda jos. I-am mai văzut pe ea și pe Brendan certându-se și, practic, e ca și cum aș privi doi oameni cum își dau cu pernele în față. Aceasta este o iritare reală.
Se ceartă? Din cauza apartamentului, sau a călătoriei, poate? Sau călătoria asta se întâmplă pentru că se ceartă?
Gândul mă dezgustă instantaneu. Încerc să mi-l scot din cap – Libby și Brendan sunt obsedați unul de celălalt. S-ar putea să-mi fi scăpat unele lucruri în ultimele luni, dar aș fi observat așa ceva.
În plus, l-a sunat în fiecare zi.
„Doar că nu ai văzut-o niciodată să-l sune.” Am presupus doar că, undeva, în cele nouă ore în care suntem despărțite în fiecare zi, a vorbit cu el.
O sudoare rece mi se așterne pe ceafă. Gâtul mi se răsucește și se strânge, dar Libby nu pare să observe. Zâmbește cu răceală în timp ce se trage de pe scaunul ei Adirondack.
„Te gândești prea mult la asta. Tocmai și-a lăsat telefonul sus.”
— Oricum, hai să mergem, spune ea. Goode Books nu se va salva singură. Goode Books nu se vor salva singure? Nu contează. Ai înțeles.
Îi scriu un răspuns rapid lui Brendan. Totul este în regulă. Spune că te va suna mai târziu. Îmi răspunde imediat cu o față zâmbitoare și un deget mare în sus.
Totul este în regulă. Sunt aici. Sunt concentrată. Voi rezolva totul.
Aș vrea să spun că, după ce am realizat toată miza acestei călătorii, vraja lui Charlie Lastra s-a ridicat instantaneu. În schimb, de fiecare dată
când ochii lui se îndreaptă de la Libby spre mine, în irisul lui se produce o străfulgerare care mă face să mă întreb cât ar dura să mă dezbrac.
— Vrei, mormăie el, cu ochii din nou la sora mea, să faci o schimbare de look la Goode Books?
— Îi facem o revitalizare din cap până-n picioare.
Libby își împreunează mâinile cu entuziasm. Pielea ei este colorată
frumos de soare, iar pungile de sub ochi au dispărut aproape în întregime. Pare nu numai odihnită, ci și de-a dreptul entuziasmată de ocazia de a moderniza o librărie prăfuită. Charlie se apleacă spre tejghea.
— Asta e pentru listă?
